pipăi libertatea cu toate degetele zdrobite. nu mai simt mare lucru, dar ştiu, aşa cum ştie un liliac, că zborul e încă acolo. orbirea e doar o pedeapsă. poate am greşit când am spus "da". de câte ori am spus "da" ceva s-a stins. am alergat până în beznă şi înapoi. nimeni nu s-a încumetat să mă oprească.
lângă mine creşte un animal de pradă. îi dau să mănânce vorbele mele. amândoi ştim că nu se va sătura cu atât.
dacă vine iarna mă voi strecura în ea aşa cum făceam atunci când eram virgini. mă voi preface în lup. îmi voi împleti urletul în părul mireselor moarte. poate aşa voi înţelege şi cea din urmă îndepărtare.
libertatea începe ciudat. după o clipă sau două curge un sânge gros ca un sirop de cireşe. e dulce şi abia te poţi abţine să-l bei. te gândeşti stăruitor că e totuşi primul tău sânge de om liber.
No comments:
Post a Comment