........

că sunt tăcută și plăpândă. ochii mei înfloresc la marginea drumului. aici morții în accidente cumplite au cruci mici din lemn. aveți timp să plângeți . nimeni nu se oprește cu adevărat. mersul ne-a furat viața. mersul ne ocupă mintea ne duce spre sfârșit. mersul lumii e mersul nostru.

până acum nu am înțeles nimic. atâtea identități inutile. nimic nu se leagă.

am tăcut crezând că numai așa pot să dispar să mă eliberez.  dar nu. tăcerea are și ea lacrimile ei.

într-o zi am învățat singurătatea

într-o zi am învățat singurătatea.

flori imense rotunde cresc împotriva mea.  flori violete care urlă în limba florilor
cântă și cheamă o ploaie despre care știam cândva totul
acum sunt mută.

oameni gri se strecoară prin mine spre cer.

așteparea a devenit imposibilă.

aveam dreptul la umbră. acum sunt o piatră. am făcut pace cu lumea.

un fel de armistițiu al umbrelor. da. o liniște care bâzâie în aerul fierbinte.