.

nu aceste cuvinte. nici altele. eu am uitat alfabetul vieții. am rămas închisă în acest pian de piatră din care izbucnesc frunze când plâng. am rămas aici așteptându-te o mie de ani.

ardeau icoanele

și nu aveam nici urmă de-ndoială
că toamna asta va cădea în noi
reînvățându-ne că moartea ei domoală
însămânțează-n somnul nostru ploi

orbeam cu toții fără să o știm
orbeam și-în fiecare trup ardeau icoane
eram prea obosiți ca să mai fim
era prea noapte și prea ne era foame

dacă-am fi plâns măcar în ziua aia
când focuri stranii se-aprindeau pe dealuri
din carnea toamnei ne-ar fi ars văpaia
puteam să fim atunci sau corbi sau ramuri

noi am lăsat să se întâmple lumea
în gheare noi am dus-o pân la urmă
dar am mușcat apoi cu toți din ea
ne sângerează zborul și se curmă.

tot noi am dus în seve dulci otrava
am adormit luminile din cer
am îngropat miracole în lava
acestui veac nebun și efemer.

puteam să naștem noaptea din tăceri
să ne-ntristăm puțin la început
sau să lăsăm un somn de nicăieri
să ne viseze-n struguri și în lut.

acum în moarte s-a aprins un foc
noi ne iubim ca orbii pe vecie
și poate vom avea-ntr-o zi noroc
să naștem în lumină. în câmpie.





acum

de-ar fi să ardă frunza pân la capăt

nimic important

nimic important. poate doar această muzică. un pian care crește în oameni. uneori cînd te aștept pianul e mut. nici nu știi cum se chircesc clipele sub absen

pot să înțeleg umbra nu și întunericul.
pot să dansez goală în pod printre jucăriile vechi a generații întregi de copii
pot să-ți vin acasă de o mie de ori pe zi să fac dragoste cu dragostea
să nu las toamna afară în curte s-o aduc cu mine și s-o hrănesc ca pe-unmmaidanez
pot să fac lucruri incredibile să construiesc o casă în rai să mut în ea dorința ta de zbor și chiar zborul însuși
să înnoptez într-o aripă oricât de fragilă
pot să te iau cu mine în mine ca într-un montagne russe incandescent până când redevii copil sau pasăre

dar nu înțeleg întunericul. nici frigul. nu înțeleg singurătatea. deloc.

aproximativ 90 bătăi cardiace pe minut

acum nu mă gândesc la nimic altceva. mă gândesc să respir. îmi vin în cap tot felu de motive pentru a lăsa baltă toată chestia asta cu supraviețuirea. aș putea sau nu. habar nu am. toată tristețea asta vine din viață. moartea nu e tristă. nu e nicicum. moartea e o liniște în plus. atât.

vreau să sărbătoresc ceva. orice. faptul că am aproximativ 90 bătăi cardiace pe minut că tresar că alerg că plâng că plâng că plâng.

nu stric tot cheful de viață al celorlalți dansez salsa mă trezesc la 6 și un sfert. sunt în grafic. respir. e doar o chestiune de obișnuință se spune că asta nu se uită niciodată. deși
mărturisesc că-n ultimul timp uit aproape tot. țin minte lucruri neimportante cum ar fi începutul de anotimp 4 iulie brațele tale sărutul în palmă chiar unde se termină linia vieții undeva foarte proape de moarte țin minte cât suntem de frumoși dimineața țin minte o rugăciune de când eram copil și mă rugam pe ascuns țin minte o naștere și o renaștere

muzica în loc de orice

poate că nici nu ar fi nevoie să vorbim. ar fi de ajuns coridorul de tăcere dintre trupurile noastre lucioase. poate că nu aș mai scrie mii și mii de poeme din care să nu înțeleagă nimeni nimic. poate că toamna ar fi doar o aromă sau un joc de-a portocaliul de-a începutul și de-a sfârșitul.

mi-e dor să-mi aduci castane.

poate că muzica ar fi în loc de picioare în loc de apă în loc de orice. așa am afla toate secretele am afla cum dacă nu ai exista nu aș fi fost și tot felu de lucruri atât de evidente încât nici nu ne-am mai mira. am juca șotron am juca un joc nebun am provoca dezastre celulare tu ai folosi scara de incendiu ai fugi spre lună știind că te aștept de prea mult timp și că nu pot să dorm.

să știi că avem un loc numai al nostru. un loc argintiu undeva.

n-o să-ți vină să crezi

cineva îmi fură tălpile când dorm. cineva îmi fură globii oculari. îmi fură linia vieții din palma stângă.

n-o să-ți vină să crezi ce greu e aici noaptea fără tine.

singurătatea se coace în trupul meu pe cale de dispariție. n-o să-ți vină să crezi cât tânjesc infirmierele după singurătatea noastră. cât de teamă le este să plece acasă.

dimineața ies în curte apoi trec prin pădure trec prin fiecare copac și în fiecare mă rog. apoi îmi iau lumea în cap. ocolesc prin ierburi înalte cât oamenii ocolesc prin mări și peste coline ocolesc prin câini și prin adăpostruri. ajung la timp la poartă întotdeauna ajung înaintea ta.

habar nu am cine ești

nu știu cine ești. de ce încremenești în mine în fiecare clipă. când mă întorc te simt cântând mai departe un imn. ceva ce se întâmplă cu tine mă incită mă aduce în pragul disperării în stare să strig noaptea când toți oamenii dorm. tu nu dormi. tu strălucești din miezul lucrurilor. ești verde. nu clorofilic. doar verde.

uneori sunt gata să fac dragoste cu tine. să-ți smulg pielea să mă strecor în miezul tău. sunt gata să mă las în voia acelui cântec imaginar fără sunete fără armonii doar balans în ritmul straniu al nesomnului.

dacă m-aș întoarce repede din mine atât de repede încât să-mi rămâi pe retină dacă ți-aș cuprinde privirea și aș face din ea o câmpie dacă aș adormi odată în somnul tău imposibil poate doar așa.

noaptea e plină de ochii tăi. noaptea e o caracatiță care mă îmbrățișează cu brațele tale.
locuiești în mine în locul meu în cântecul meu. să nu-mi las picioarele afară să nu-mi las vreo toamnaă la întâmplare. poate că ești un cântec carnivor poate că ești un copac. lucrurile se vor lămuri peste un timp când toată lumea va pleca din noi.

de undeva din octombrie

au desfăcut pachetul la poartă. o floare și un creion grafic. să scriu în taină pe pereți.
ieri am văzut în curte o ploaie care semăna cu a mea. toți am fugit să o prindem. era un fel de bucurie că nu vine iarna. că mai avem.

mi-au luat sânge. mi-au luat sângele.

după amiază gyuri a cântat la pian. nu se înțelegea nimic. muzica lui se trântește de pământ. îi simt oasele grele trosnind în timpanele lui Dumnezeu.

nu spun că se întâmplă ceva. tocmai de neîntâmplare mi-e teamă. medicamentele astea nu mai ajută. singurătatea nu se vindecă.

tu te-ai mutat în cer. plouă.