Wednesday, October 27, 2010

toamna trece prin ziduri

azi au vorbit mult. în salon umbrele se urcau pe pereți. aveam grijă să nu adorm. avem atât de puțin timp de văzut de auzit. deodată soarele răzbind printre gratii devenise important. nu voiam să pierd nicio clipă. ei vorbeau întruna despre orice. toamna trecea prin ziduri. nu aveam de gând să pierd nimic.

apoi sora șefă a adus o veste. toți au tăcut. nu-mi păsa. murise cineva și nu-mi păsa. mă gândeam că sunt multe frunze care cad multe frunze care foșnesc. portarul înjura toamna mătura și forma grămezi. acum toată curtea e plină de morminte mici și portocalii.

Monday, October 25, 2010

...

tot ce spun despre mine e fals. nu e nimic de spus. îngerul a înlemnit tăcut lângă perete. eu nu exist și nu e nimic de spus despre asta.

Saturday, October 16, 2010

....

habar nu am ce caut aici pe trecerea de pietoni. multe mașini care claxonează.
plouă. mă aștept să crească iarba din asfalt. mă gândesc că șoseaua ne datorează puțină iarbă în locul atâtor vieți. am putea respira la semafor. câteva secunde doar cât ar ține galbenul. pe locuri. fiți gata. start.

.,.

am încercat să tac. în urma mea oamenii ardeau ca niște făclii. număram în gând. la infinit nu mai era nimeni

azi m-am gândit că tanti veta și-a uitat făclia în pământ. fața ei de bocitoare aparea disparea ca în teatru cu umbre pe zid.