Wednesday, October 31, 2007

un singur poem

e destul să citeşti o carte. o singură carte. o caut. e destul un poem într-o viaţă. până la urmă voi găsi acel poem şi-l voi citi cu totul. până atunci îmi imaginez litera aceea perfectă. litera dint-un alfabet imposibil. cea din care pornesc toate cuvintele acestei cărţi. acestui poem.

se poate şi aici

dacă vrei se poate şi aici
pe tunuri
e linişte
oraşul se stinge sub noi ca un foc
mi-ai cumpărat mărgele de sticlă mărgele de lemn
o brăţară din fildeş un inel de tinichea
dacă vrei mai spun un da pe tunuri
mai spun ceva irepetabil
un oh un ah orice
se poate
şi aici

Tuesday, October 30, 2007

lista

sunt doar un nume pe o listă. aştept cuminte să-mi vină rândul. mă îngrijorează faptul că s-ar putea să nu-mi recunosc numele. identitatea mea e incertă. e ruptă în două. o parte începe din tine şi nu se mai termină. identitatea mea se extinde asupra unor anotimpuri pe care tu le-ai inventat tare demult. de atunci s-au schimbat fetele şi băieţii curtea şcolii peretele în care loveam cu mingea părul meu lung părul tău lung dire straits pink flozd queen dacia 1300 anul şarpelui inima ta inima mea copacul cu inima de lemn pe care am găsit-o pe jos şi am dus-o acasă(încă o mai am) poze cu noi poze cu taţii noştri poze cu morţii noştri cu viii noştri mâinile tale foarte lungi nesfâşite care mă cuprind de oriunde până oriune. numele meu în schimbare. numele tău cu literă prea mare. cred că urmez. poţi să mă tai de pe listă.

mâine

înghit cu greu ziua asta. următoarea s-ar putea naşte moartă. nu-mi pasă. mă grăbesc să fie mâine. mâine e zi de vizită. mâine vei veni tu. buchete imense multicolore vor invada saloanele. struguri cu bobul lunguieţ. mere domneşti. înghit cu greu.

îmi explodează sufletul de atâta aşteptare. sufletul meu e un metronom insuportabil.

Sunday, October 28, 2007

tinereţea ucide

tinereţea ucide. am învăţat câteva cuvinte negre. atât cât să rămân în viaţă. am învăţat să le port ca pe nişte basmale în timpul unor ceremonii de îngropare. duminica asta să-mi îngrop neliniştea. să-mi îngrop nesingurătatea. am cumpărat crizanteme. le-am dus la mormânt. mi-am amintit că am un M în palmă. şi ce bine ce bine. toţi murim. poţi să mori şi tu şi eu. nu tinereţea ucide dragul meu. noi ne ucidem cu nepăsarea noastră faţă de mormintele proaspete.

Saturday, October 27, 2007

la capătul lumii e sâmbătă seara

hai să fim pur şi simplu. să-ţi fac un tacos pe când vii acasă. să te întreb cum a fost. tu să-mi povesteşti mai mult despre drum. drumul e important să-ţi răspund. drumul ne fură existenţa să mă gândesc dar tu să nu ştii că noi nu mai ajungem unul la altul. să-ţi fac un tacos în timp ce tu vei cânta uşor mormăind ceva din refrenul unor marinari ce s-au pierdut pe mare. să nu simt depărtatrea din vocea ta. să nu simt că mâine miroase a demult. atunci când îmi ceri încă o porţie să zâmbesc să mă prefac vie.

la capătul lumii e sâmbătă seara. oamenii nu sunt mai trişti decât noi.

tu ca un călător oarecare să mă dezbraci din priviri. să miros a flori şi a condimente. chilli îţi arde limba. ai gust de mine. ai lovit un câine. voi visa la noapte câinele ucis. îl voi striga lucky.

nu ţi-am spus că mi-e teamă să nu ţi se întâmple ceva. pot să trăiesc cu această teroare. nu ţi-am spus că nu pot să trăiesc într-o lume în care tu nu exişti.

Friday, October 26, 2007

cântec din memorie

să nu ne imaginăm prea multe. doctorii se târăsc printre visele noastre. ei au putere doar aici în realitate. dincolo sunt cai verzi pe pereţi. dincolo doctorul meu e o muscă pe care o plesnesc cu pliciul.

mă tratează acum de începutul de propoziţie. totul începe cu tine. îi las să creadă că au reuşit. te adug când ei pleacă acasă şi se iubesc cu nevestele lor bine cosmetizate.

aseară m-au găsit înghiţind cuvinte. memoria stă şi în cuvintele noastre. unele sunt în plus. le înghit le mănânc de vii. mi-au făcut spălături. am vărsat. acum dragostea noastră e o vomă.

pot să nu cânt. dar aş muri. sunt epuizată. nu ştiu de ce tot amân momentul. corzile mele vocale sunt ferfeniţă. cânt infernal. cânt ca să nu mor în linişte. până la urmă tot eu aleg.

Wednesday, October 24, 2007

s-au terminat toţi oamenii

cineva tot trebuia să-ţi spună că plouă de trei zile. aş fi vrut să-ţi aduc chiar eu vestea. că m-am trezit cu norul pe cap. toate gândurile deveniseră o prelungire sezonieră a noastră. cineva trebuia să-ţi spună că mi-am deschis inima în faţa unui străin. că străinul acela erai tu. că ai plecat înainte ca eu să-mi dau seama că sunt în asistolie.

mi-am interzis unele lucruri. aşteptarea de exemplu e inutilă. s-au terminat toţi omenii.

Tuesday, October 23, 2007

detalhes

surâde printre lacrimile mele. tone de oboseală.

detaliile care formează marile noastre iubiri. o clipă despre care nu vom vorbi niciodată. o secundă supremă în care înţelegerea noastră ne-a posedat. memoria noastră destrămată. oameni ceţoşi. un munte de incertitudini. vise trădate vise spuse cu voce tare. un cântec într-o limbă în care înţeleg cu sufletul.

bătrânul portughez. un moment care spune ceva. spune totul.

Monday, October 22, 2007

El Grillo

El grillo è buon cantore

e luni. nu toate lucrurile au un început. el cântă în continuarea poveştii cu lumea.

azi se împart cearcăne dureri. fiecare cu oboseala lui.

Saturday, October 20, 2007

octombrie

am copt castane. ţi-am spus că învăţ să dansez. pentru orice eventualitate. poate că înainte de moarte dumnezeu se aşteaptă să-i dansăm puţin. dumnezeu ne-a făcut pe toţi balerini.

Friday, October 19, 2007

nostalgias

auzi şi tu
cum se frânge
îţi spui că e gata
îţi laşi trupul
să cadă
cu gândul că în sfârşit
că până la urmă
că în final
un binevoitor va scrie mare pe ecran

FIN

nu va mai trage nimeni
doar pianul va răsuna încă puţin
în ritm de tango

apoi

toţi vor pleca acasă

absolut toţi.

aici plouă

aici plouă. toarnă cu găleata şi nu am cui să spun. nu e vorba de meteorologie. nici de chimie. s-au sfârşit reacţiile în lanţ. s-au rupt chiar şi o câteva lanţuri. s-au destrămat case străzi strucuri complexe ţesuturi vii. nimic nu mai e structurat. plouă. toarnă cu găleata aici. nu am cui să spun.

poate doar ţie. îţi las un semn mic. o vocală cel mult o silabă nicidecum un cuvânt întreg. ar fi prea mult, în fond nu ne cunosştem. ştim atât de mult unul despre celălalt absolut întâmplător. galaxiile noastre de provenienţă sunt congruente. dar suntem străini. tu la un capăt al lumii răscolind ceaţa eu la celălalt capăt supusă unor legi scrise în codul genetic al plantelor de apartament.

nimic mai mult. o vocală. şi ai să pricepi că plouă şi că nu se mai poate face nimic.

Thursday, October 18, 2007

re

şi frigul ăsta e relativ. am hotărât să nu mai mişc. mă enervează că tremur. se vede. simt cum femeia care tace mă priveşte de sub pătura ei în carouri. îmi ascund ciuda. aş vrea să cheme cineva brancardierul să mă care oriunde la morga spitalului oriunde.

emil îmi tot spune că e momentul să recitesc contele de monte cristo. îmi tot spune că e momentul să evadez.

până în zori am tot privit noptiera de fier. pe ea un pahar gol în care a murit o muscă. de moarte bună cred. sau poate de frig.

Wednesday, October 17, 2007

de ce

au sosit în zori. nu ne-au spus nimic. ne-au pus să răspundem la două întrebări. amândouă începeau cu de ce. am ştiut din primul moment că la asta nu puteam să răspund.

de-aia

au notat ceva în dosar. ne-au privit şi din spate cum târam pijamalele lungi, halatele albastre ni se lipiseră de trupuri. păream nişte porumbei care înghiţiseră cerul.

apoi au tras o concluzie. eu nu am înţeles mai nimic. cred că nu mă interesa prea mult. afară ploua şi niciun porumbel nu mai ciugulea din norul greu prăbuşit pe acoperiş.

Monday, October 15, 2007

C.

ne vine tot mai greu să fim fericiţi. creierele noastre mari ca nişte ciuperci înghit trupuri. trupul tău e locul în care îmi amintesc să exist.


ajung târziu acasă. arunc morţii afară. spăl vasele de aseară. îmi arunc ochii pe mail. C se întreabă dacă fericirea e obligatorie. nu. adică poţi trăi şi aşa. nici trupurile nu sunt. dar C mă priveşte lung. acasă înseamnă trupul tău. nu-i spun nimic despre asta.

maia scrie poezii. nu ştiu de ce dar asta mă sperie puţin.

Saturday, October 13, 2007

je ne regrette rien

au dat la radio edith piaf.

a venit frigul. mâine e zi de vizită toată ziua.

azi am primit castane coapte. le-am strâns în pumn. fierbinţi. coaja mi-a rănit linia vieţii. sau linia morţii. M-ul ce se spune că-l purtăm toţi. am sângerat foarte puţin.

CASTANIU

scriu cu litere mari. în gând scriu cu litere mari de tipari. în gând folosesc mâna stângă. ca atunci când credeam că există o jumătate dreaptă a mea.

la nouă se dă stingerea. ne îngroapă în întuneric.

nici eu nu regret nimic. totuşi îmi lipseşte gyuri. unii spun că el nu avea nici un M în palmă. că ar fi nemuritor. nu vom şti niciodată.

Thursday, October 11, 2007

http://www.agonia.ro/index.php/personals/1746368/index.html

ceva ce ne scapă

tot ce simplu şi foarte senin necontaminat de vorbele noastre
de interesul nostru pentru viitor
de felul în care vom petrece următorii zece ani
cum ne vom înjunghia cu privirea
cum ne vom fi absenţi
cum vom muri de dor
şi vom muri de singurătate
tot ce e simplu
tot ce este pur şi simplu ne scapă

privirea ta singura ta privire îmi scapă acum

îmi amintesc perfect cum e să ştii şi să nu trebuiască să spui
cum e să nu ne lăsăm singuri
cum e ploaia în după amiezele cu vonnegut sau cu saramago
sau cu cine ştie ce film alb negru pe care tu l-ai văzut dar te mai uiţi pentru mine

toate acestea sunt dar acum nu ştu de ce ne scapă

Tuesday, October 09, 2007

.

tu nu mai eşti. de-acum vorbesc cu altă iluzie.

azi am zâmbit. durerea mea e obositoare. mă simt foarte obosită. tu chiar nu mai eşti.

Monday, October 08, 2007

nu suntem trişti

oamenii trec strada. trec viaţa. uneori pe roşu. lucrurile acestea se întâmplă pur şi simplu. din neatenţie. din grabă. ai fi crezut că ţie nu. că li se întâmplă doar altora. apoi vine patrick. mă întreabă ce mai fac. el ce mai face. el are alte priorităţi acum. de fapt pe cine ar mai interesa azi ceva despre aristotel. pe mine. pentru că suntem prieteni îmi spune. altfel nu şi-ar răci gura de pomană. morţii cu morţii îmi spune. mă întreabă de ce m-am sinucis aşa ca o proastă. îi spun că nu ştiu. nu e trist. îi e lehamite de atâta prostie. dar acum are alte priorităţi. eu nu mai am priorităţi de aceea.

nu suntem trişti. patrick nu e trist. e într-un mod straniu grăbit. mereu am impresia că-l reţin din ceva important. din treaba lui. îmi spune că viaţa e aproape un rahat. şi toată imaginaţia lui e doar o scară de incendiu. eu nu îndrăznesc să-l întreb despre vise. îl las să-mi vorbească de parcă ele nu ar exista. aş vrea să-l întreb dacă de la el se vede marea pe fereastră. nu-l întreb. sunt aproape sigură că nu. dar mă las să-mi imaginez că el vede marea în timp ce-mi vorbeşte despre aristotel.

Sunday, October 07, 2007

psi

m-am întors. nimic nu pare schimbat. doar gyuri a fost mutat în aripa dreaptă. cea roz. acolo nu ajung prevestirile. aşa ni s-a spus. nimeni nu mai poate visa. gyuri crede că în fiecare noapte inima lui pleca din piept. se speria îngrozitor. o striga ca pe-un câine o implora ca pe-o iubită. gyuri era convins că în inimă îi stă sufletul.

realitaea e roză. realitatea e ca o acadea. îmi vine să vărs.

Thursday, October 04, 2007

gata

sunt vinovată. şi vina mea e vinovată. judecătorul e foarte mare. e pur şi simplu imens. eu tremur şi aş vrea să-i spun că am fost foarte fericită domnule judecător. am fost cea mai fericită fiinţă din lume. i-aş spune cum mi-am lipit obrazul de umărul tău cum am trecut prin toate iernile de până acum îmbrăţişaţi în camera goală răsuflarea noastră stârnea hohotele câtorva spirite ludice ce ne bântuiau patul. patul nostru de o persoană de două jumătăţi de noi.

sunt moartă. şi moartea mea e moartă. i-aş spune groparului să alunge câinii ce se pişă pe mormântul meu. i-aş spune groparului să cânte puţin. să-mi recite un poem scurt din orice poet cunoscut sau necunoscut. să-mi amintească puţin cele mai frumoase versuri scrise de prietenul meu cel mai mare poet în viaţă. ce bine ar fi dacă groparul ar şti să sape atât de adânc.

aşteptăm aici o săptâmână o lună un an un veac. o clipă. termenul e atunci când totul e gata. gata.

se nasc şi mor oameni câni lupi vulpi oi animale blânde şi animale de pradă animale. da, animalele vor învinge. maia ştie mai bine. nu noi. animalul din noi învinge. ea pierde. eu nu mai pierd. eu nu mai pot să pierd. nici să pier.

conduc încet. nu depăşesc linia albă. în general nu depăşesc nimic.

simt cum judecătorul creşte ca o pâine ca o drojdie de bere creşte negru cu puţin alb în piept. simt cum groparul se poticneşte la fiecare poem pe care încearcă să mi-l recite. cel mai mare poet doarme. în sfârşit. toate sunt ca înainte. se nasc şi mor. lupi. câini. vulpi. oi.

Wednesday, October 03, 2007

foarte rău

mi-e rău. aşa trebuie să-mi fie acum. rău. foarte rău. acum e bine să-mi fie rău.

Monday, October 01, 2007

sau poate da

nu-mi pasă. moartea asta e libidinoasă. îmi suflă în ceafă. nu schimb nimic la tine. nici la mine. suntem bine aşa. nu mai vreau să-mi fie bine. nu vreau nimic. vreau nimic. moartea asta e a ta şi îmi suflă în ceafă.

m-am tăiat. nu mai am sânge. nu mai am piele. nu mai am oase. nu mi-am dorit asta. sau poate da.

nu mai dorm nu mai mănânc parcă aşfi îndrăgostită. nu sunt. mi-e rău. aşa trebuie să-mi fie. rău. să alunec în cer nimic să nu fiesub mine. peste tot aer nori soare aer. respiraţia mea o ia razna. nu simt nicio nevoie. respir din obişnuinţă. aş putea să nu.

nu e tragic. moartea ta libidinoasă e lipită de mine. nici n-o mai văd. nici n-o mai simt. s-ar potrivi o ploaie măruntă. soarele îmi violează retina. cred că miroase a copil. a bucle aurii de fetiţă. pot să respir. pot să respir cu moartea şi cu viaţa ta libidinoasă în ceafă.