sunt doar o tăcere pe care poţi s-o tai cu lama
dimineaţa îmi vine să mă salvez. elaborez strategii
las câţiva martori să mă ajungă
le dau motive să mă bănuiască
de viaţă de moarte
de orice ar fi între ele
nu mă întorc după chei
voi deschide cumva
nimic nu e cu adevărat închis
sunt un spărgător iscusit. găsesc întotdeauna momentul să deschid lacătul.
nu mă pregătesc pentru nimic. ziua îmi alunecă peste şolduri ca un furou
o las acolo pe gresie
şi intru.
cât de aproape eşti când nu ştii
când nu eşti pregătit.
vorbele mă feresc de multe zâmbete inutile.
ele mă feresc de nebunia curată. ar trebui să le înfig în timpanele nopţii
în locul acestor metafore perimate.
la sfârşitul zilei
ca acum
sunt doar o tăcere lipicioasă
pe cearceaful cu imprimeuri portocalii
No comments:
Post a Comment