Sunday, April 29, 2007

...

oamenii nu au timp. noi avem altceva. avem copaci şi păsări. aşa ne dăm seama. melcii sunt ca nişte câini care ne mănâncă din palmă. am rămas uriaşi în lumea asta pitică. oamenii sunt foarte mici şi grăbiţi. au ceasul morţii în ei. ni-l arată şi nouă dincând în când noi orbim pentru lume.

Saturday, April 21, 2007

crescător

iau cuvinte şi le aşez în ordine crescătoare. ele cresc până la tavan
ca un sugar uriaş
ce suge la sânul meu cu vise.
îl hrănesc zi şi noapte.

copilul gigant se întoarce spre lume şi plânge. lumea se sparge. copilul râde. lumea e un balon de săpun în care noi ne facem prea multe griji.

tu eşti intermitent eu sunt o linie. strălucim în întuneric acum
întunericul se încolăceşte în jurul meu ca un şarpe.
e bine când nu respiri
devii fericit nu ştiu de ce
ţi se face cald. teama dispare din prima clipă.

dacă mai spun un cuvânt mor. spun. infinitul se crapă în două.

Tuesday, April 17, 2007

lalea

ne-au dat drumul. a plecat portarul cu tranzistorul lui vechi cu ziarele de ieri. am rămas noi înveliţi în păturile gri. nu pot să plec până nu moare laleaua pe care ai vrut să mi-o aduci şi nu mi-ai adus-o. ţin minte floarea aceea stranie. mi-am imaginat-o de mii de ori cu tulpina puţin strivită de mâinile tale. tremuri puţin.

acum nu ne mai ţine nimeni aici. acum suntem nebuni. nu mai putem pleca din burta spitalului. au început să dărâme cantina şi pavilionul cu agresivi periculoşi. peste noi se construiesc fără să ştim alţi monştri. cărămizii.

Friday, April 13, 2007

visul e mult mai lung

simţul văzului simţul auzului simţul simţului
stau cu receptorii spre înlăuntrul lumii
în burta ei de ceară în burta ei de ciment
şi mă hrănesc cu gândurile tale.
tot ce spui este hrana mea. tot ce gândeşti înfulec pe nerăsuflate.
râd. îmi amintesc verdele crud şi liniştea din burta altei lumi.
apoi îmi amintesc junghiul de neîndurat al plecării.
dintr-odată ploaia mă înlocuieşte din faţă
îmi ia fruntea îmi ia părul şi sânii
ploaia e aici şi tu nu.

ies în stradă aşa cum sunt. alerg să caut ieşirea din vis. mi-ai spus că nimic nu e adevărat. am pipăit uterul pe dinăuntru cum făcea maia. din mine se mai desprinde un copil şi sprijină cerul. îl alăptez. îi iau umbra şi o cresc peste blocuri peste curtea şcolii peste nonstopul din colţ. copilul e un uriaş blând care ne înghite plângând. maia e copilul meu. maia e sora mea. e mama mea. visul nu se termină niciodată. e mai lung decât viaţa.

Wednesday, April 11, 2007

s-ar putea să fie aşa

s-ar putea să nu fie chiar o absenţă. nici o rupere. s-ar putea să fie doar un vers alb foarte scurt din care să înţelegem imediat că nu mai urmează altceva . aşa cum tu foloseşti un cuvânt sau două când pleci. spui bun aşa. dar nu e bine deloc. nu se mai întâmplă nimic. s-ar putea să fie doar un vers din două cuvinte. mijlocul versului o tăcere mică. amândoi am putea să ne înfiorăm în acelaşi timp. s-ar putea să fie aşa.

sicrie non stop

nu ştiu cum am rămas fără trup. tu înţelegi lucrurile astea mai bine. trec în fiecare zi pe lângă un afiş scris cu alb pe fond negru. SICRIE NON-STOP.

Tuesday, April 10, 2007

pomelo

vorbeşti ca şi cum ai dansa. laşi cuvintele să se cabreze puţin apoi se aşează în mine şi îmi fac sete. tac. dansul tău se scurge în pământ. întotdeauna aştept să văd sfârşitul. un oftat o penumbră. sfârşitul e o petală.

nu ating nimic. transparenţele mă înspăimântă. şi foamea la fel. mi-aş dori să existe un fruct foarte zemos în să trăim amândoi. ca două seminţe care se iubesc înainte de coacere.

pielea mea nu mai are atingere. nu mai are dulce-amar. înfloresc prea repede. nu ştiu cum să mă opresc.

Thursday, April 05, 2007

pacea mea incurabilă

spitalul gol. eu goală mă lipesc de faianţă. duşurile aşteaptă învinse. din muţenia lor picură ceaţa fierbinte . aud că respiraţiile se rup în saloanele cu bolnavi incurabili. se împarte hrana rece. cozonacul e galben. goală şi oarbă muşc din el ca dintr-un soare dulce.

singurătatea nu încape sub pielea mea netedă. miros într-un fel. ai spune că a pace. ai spune asta după ce m-ai respira toată.

gratiile au o umbră frumoasă. mă întind sub ea. o las să mă taie în felii. linoleumul verde mi se lipeşte de spate ca un sărut.

au spus că mai urmează ceva după asta.eu nu aştept nimic. citesc etichetele flacoanelor şi adorm.

Wednesday, April 04, 2007

glonţ moale

mi-ai lăsat gândul acela ca un glonţ moale
apoi ai plecat
şi eu am adormit
uitând că nu am trup.

glonţul a înflorit în mine
metalul s-a mestecat cu sângele

când m-am trezit eram încă virgini
şi stingheri ca două ziduri .

Tuesday, April 03, 2007

hai să vorbim

îmi aduc aminte de teamă. treptele mă fac să număr. nu-mi ies niciodată cu soţ. sar peste una.

hai să vorbim. asta ştim cel mai bine. nu e cum s-ar putea crede. vorbele nu se pot anula. ca şi fiinţele vorbele cresc din interior. îţi simt pulsul în al meu. cuvintele se împerechează imediat. tot se iubeşte cu tot. oamenii lipsă. unii au treburi alţii sunt cercuri. oamenilor le e teamă şi nouă nu.

am pândit fereastra fără să ştii. afară e o câmpie. eu presimt câmpiile ca o lighioană şi mă frământ puţin înainte de a mă resemna în braţele tale.

piele mea străluceşte. e un cer înăuntru. un uter care se umple cu viaţa de după moarte.