azi

totul se plăteşte. şi eu plătesc. cu viaţa.

omul tău pe viaţă şi pe moarte

am obosit să fiu femeie să fiu posibilă să prepar lucruri să le nasc în ultimă instanţă
aş vrea să fiu aliatul tău în lumea asta. omul tău pe viaţă şi pe moarte

aici locul nu e prea larg. nu mă pot întoarce să văd unde eşti dacă mai eşti cum îţi e
sunt aliatul tău. lumea s-a strecurat ne-a otrăvit dar eu nu mă las. nu te las. plângi. numai eu văd că plângi. voi striga atât de tare încât nimeni altcineva nu-şi va da seama.

nr

nu funcţionez deloc. aproape nimeni nu observă nimic. băi calde. masaje. lecţii. număr din doi în doi. scad adun. mă tratez de nevroză depresie toamnă. ar trebui să ne tratăm de toamna noastră.

voiam să-ţi spun ce aliat grozav îmi erai cândva. cum eram noi ca nişte siamezi. cum ştiam că plouă. că e toamnă cămurit un poet. cum ştiam că vei iubi că voi iubi. cum îţi savuram râsul şi umbra. cum eram unul şi acelaşi.

nu se înţelege prea bine. acum număr scad adun. fiecare cu treaba lui. tu nu ştiu ce faci. poate că eşti fericit. poate că ai piele că simţi. eu bine. eu cu lucruri obişnuite. moartea viaţa absenţa prezenţa. nu spun că ştiu cum e. nu spun nimic.

70

azi ai fi împlinit...nu pot să mă gândesc la asta. e prea dureros. azi nu pot nici măcar să gândesc.

scrisoare

emil scrie scrisori. îmi plac scrisorile. şi eu scriu încă. mi le trimit mie dar de la un timp nu le mai primesc. alteori tac. de multe ori când tac moare cineva. de aceea mi-e teamă. mai bine scriu scrisori. şi eu.

astăzi ţi-aş spune că se mai construieşte un spital. nu ştiu de unde atâţia bolnavi. toată lumea se bucură. eu nu. parcă urmează să internăm întreaga lume bolnavă. eu mă tratez cum bine ştii. pastilele roz nu au niciun efect. pentru mine spitalul se construieşte încet pe dinăuntru.

am întârziat iarăşi. portarul mă salută cu tot mai multe cuvinte. am impresia că vrea să intre în vorbă cu mine. câinele galben se gudură. eu zâmbesc foarte repede trec poarta. încă un spital mi se pare inutil. nimeni nu se face bine. absolut nimeni.

.

tot ce-ai ucis rămâne ucis. tot ce-ai născut rămâne. e ciudat.

ssst...

tăcerea ta e bună. esenţială acum. tăcerea ta e tot ce am mai bun. urmează tăcerea mea. tot bună. esenţială. tăcerea mea te va salva în momentul acela.

nu te las. nu te las.

ies de aici izbită de ziduri. două ziduri înalte ca doi bărbaţi care te lasă gravidă şi pleacă. doi bărbaţi ca două ziduri. trei bărbaţi ca trei ziduri. toţi bărbaţii. ziduri în care se clădesc copiii. copii albi cu desene ciudate pe buze.

îmi las burta să crească. cât o colivie. sunt cât mama. sunt caldă şi nu te las. nu te las.

ai crezut că mor imediat. nu mor. sunt liniştită. aştept să îţi revină vederea. aştept să plângi. aştept să respiri. să ieşi din mama ta din colivia pântecului ei negru. să te expulzez în primul răsărit. eu ca oricare femeie a ta.

glasul meu vorbeşte. eu nu. ştiu că lucrurile par altfel. lângă tine e un punct cardinal necunoscut. mi-am imaginat toate astea. mi-am imaginat că acasă e malul acesta pe care aştept. mi-am iamginat că înoţi până dincolo. sunt liniştită. pescăruşii mor în locul tău. nimic rău nu poate să ni se întâmple. e vară. e toamnă. în fiecare zi este un anotimp.

mind

ne jucăm cu minţile noastre. ne jucăm ca tâmpiţii cu puţa în praf. ne jucăm de-a viaţa. ca naiba ne jucăm cu toate jucăriile. tu ai uitat să închizi aragazul. ia foc. arde căminul de bătrâni. noi nu suntem încă bătrâni. arde luna. noaptea se împrăştie pe iarbă în mii de scântei şi tu asculţi. savurezi clipa aceea în care te-ai jucat cu mintea ta şi ai lăsat-o să uite. ea a uitat şi a minţit. s-a dat pe tobogan până jos. sub pământ. a văzut florile de dedesubt. a văzut tot. ai vizita multe locuri de dincolo de dincoace de oriunde. eu am râs. am plâns dar în sinea mea am râs. nu se schimbă nimic esenţial. toate rămân cum au fost. tu ai respecta regula marelui joc cu propria minte. nu ai înnebunit. sau ai trişat al naibii de bine. eu am pierdut când am mizat pe inima roşie. nu era roşie. am pierdut dar uite cum râd. totul rămâne la fel. arde azilul. uite. râd. nu mă prefac deloc acum chiar ştiu cum se face.

poeme

acum nu contează ce gândesc. nu contează. îmi zic ioana din obişnuinţă îmi zic să tac să gândesc şi să tac. oamenii au lofcurile lor. eu cred că sunt rezervate. dar nu. oamenii se aşează la întâmplare undeva rămâne un gol. undeva lipsşte cineva. eu îmi spun ioana din pură obişnuinţă. aş putea fi oricine. acum când nu maă mai leagă nimic de niciun loc poţi să mă iei în braţe să mă crezi copilul tău. tot ce crezi se împlineşte. eu am crezut că sunt ioana şi un timp chiar am fost. cu numele meu multe femei. multe femei care sunt eu. la tine în braţe par un copil. dacă am râde lumea nu ne-ar confunda cu o ciudată madonă.

nu mă opresc din mers. e singurul lucru care mă diferenţiază de morţi. ca oricui, mi-e frică şi mie de moarte. de tot ce ţine de ea. de clipa despărţirii de durere de ireversibil de tine. tu eşti şi în moarte. eşti în toate. nu s-a întâmplat de mult ai greşit se întâmplă mereu. te-ai speriat şi tu. e normal să ne fie teamă de de viaţă. şi de dragoste. sunt definitive. numai numele meu poate fi altul. mă obişnuisrm dar acum îmi spun altfel. nu ştiu cum. puţin angoasant. nu ştiu cum să mă strig. tac. în gândul meu tu eşti o literă. toţii oamenii sunt litere. formez cuvinte cu ele dar nu le privesc. alcătuiesc destine textuale sau aşa ceva. poeme.

ZOOM

mersul mi-a rămas în urmă. nu mult. numai câţiva paşi care îl fac să pară un câine. mersul meu pare sclavul meu. eu sunt o nesuferită învingătoare a drumului. stăpâna treceriii spre altceva. îmi ţin singurătatea în frâu. o călăresc fără milă.


vocea mi se pare compusă în grabă. dumnezeu avea un acordeon în loc de pian. destul cât să am şi eu exprimarea asa cum o fi ea. liberă. să se audă. am surzit acum văd mai bine. cântecul e uneori de văzut. de gustat de atins.

mă joc. în faţa blocului au turnat ciment peste iarbă. iarba îmi lipseşte dar încă nu ştiu. voi afla mult timp după ziua aceea în care am plâns pentru că a murit şi era foarte frumos . avea o voinţă de fier. nu ştia că din asta se moare. o singură dată buzele noastre s-au apropiat foarte mult. buzele îi sunt albăstrii. îmi plac. sunt ca nişte panseluţe din parc. e frig. ele sunt plantate acolo pentru un timp foarte scurt. o zi două. nimeni nu ştie ce se întâmplă după o zi două. poate le ia un înger. sau le ia naiba. nu ştiu încă cine ia toate lucrurile şi toate fiinţele.

îmi spui baloane de săpun. miroase a lăcrămioare. a tine. tu cu litera ta înnebunită de neşansă. tu căruia lumea i se pare înaltă. lumea e lungă. e nesfârşit de lungă şi e frântă pe la mijloc. îţi aduc o floare. nu ştiu de ce toamna mă îndeamnă la flori. rup tulpinile. adun buchete imense de flori rotunde colorate. ţi le dăruiesc ţie. eşti la capătul acestor tulpini. am visat că mâncai florile şi râdeai. m-am trezit urlând de durere. m-am trezit rănită cu muşcături adânci în toată fiinţa. petale petale ca în prima zi peste tot. râsul tău sânge carne petale oase bandaje rotule fiare. baloane de săpun. lăcrămioare. lacrimi.

&

pe atunci el nu suporta să privească apusul de soare. eu concepeam numai asfinţitul. ştiam că abia atunci mai urmează ceva. noaptea. el murea dacă deschidea ochii. eu dacă îi închideam.

între noi se desfăşura acelaşi ritual.

ajunsesem să nu ne privim. soarele se muta dintr-unul în altul. eram două recipiente astrale. întunericul făcea la fel. nu ne mai întâlneam niciodată
nu ne recunoşteam congruenţele. totuşi exista o singură clipă când el răsărea şi eu eram încă acolo. sfâşia glorios himenul întunericului. sângeram. aşa ca în oricare început.

şi în oricare sfârşit.

...............

nu mai am nimic de spus. nu mai rămas nimic. dacă aş putea să respir...mi-ar fi de ajuns pentru azi. şi pentru mâine.

!

DOAMNE da-mi putere sa ma pot obisnui cu ceea ce nu pot schimba, da-mi curajul sa lupt cu ceea ce pot schimba si da-mi intelepciunea de a le deosebi una de alta!

.

aici se moare. nu pot să respir. dar cine sunt eu ca să respir.

...

nu pot să respir...dar cine sunt eu ca să respir...

acum e mai bine

acum e mai bine. ne-au dat moltoane albastre. dacă nu eşti atent dacă ne priveşti la infinit părem nişte fluturi sau nişte gogoloaşe de cer rostogolite pe linoleumul de la cantină. îmi verific pulsul. uneori e bine să-l ştii acolo cu ritmul acesta rămâi. alteori caut ceva mult mai stabil. un scaun o masă ceva care să ţină. într-o zi mi-am inventat un cancer oarecare. l-am lăsat liber ca pe-un animal. mi-am lăsat trupul să facă ce vrea el să caute o scăpare. nu ţi-am spus, scaunul şi masa erau de fier. şi patul e din fier. tot spitalul e din fier. doar noi fluturii suntem albaştri şi părem din altceva.

în sfârşit am găsit ieşirea. m-am repezit ca o lighioană spre aer. tone de aer. aveam lumi peste lumi peste lumi de aer care mă înghesuiau într-un colţ al plâmânului stâng. ca şi atunci în lift. când am vrut să facem dragoste dar nu aveam loc decât în oglindă.

seara e liberă lumea ca un balcon de la ultimul etaj. seara mă uit în jos. luminile se aprind şi nu se mai sting. arde aerul domesticit în filamente subţiri. îmi văd mama cu alţi ochi. tu dormi. lângă tine doarme cancerul inventat de mine. nu moare nimeni. între timp se aprind şi becurile de la bord. cad. te văd foarte bine. m-ai iertat. pot să cad mai departe.

.

tone de aer. respir. am lumi peste lumi peste lumi înghesuindu-mă în aer.

...............

ştiu că trtebuie să mor acum. mă pregătesc de nu ştiu când. ştiu că numai aşa pot salva lumea de mine, de noi. suntem o combinaţie explozivă. suntem prea frumoşi. nimeni nu înţelege atâta frumuseţe. deci, să intrăm în normalitate. eu mor. tu mergi mai departe. eu am tot ce-mi trebuie aici în moarte. am orice vreau. lipseşte armonia lumii. tu. dar ce mai contează. am orice altceva.

nu mă spune că ştiu

au spus că e deja aici. unghiile mele sunt portocalii. îmi trebuie un timp să rostesc toamna. îmi trebuiesc câteva gânduri imposibile. îmi trebuie pădurea noastră arzând. doctorii sunt copţi sunt zemoşi ca nişte pere. îi simt desfăcându-şi miezul sub pielea albă.

nu mă spune că ştiu. nu mă spune că am gustat din peretele ăsta galben. nu mă spune că visez altceva.

îmi vine rândul o dată pe anotimp. trag aer în piept. trag ruginiul roşul galbenul portocaliul în piept trag pământul în care eşti tu.

mă bucur că portarul nu face faţă frunzelor. mătura lui foarte mare nu poate să mă alunge . nu poate să anuleze liniştea care tot cade şi cade. portarul mătură moartea din curtea spitalului. nu ştie că nu se poate.

îmbrăţişare

dacă am avea trupuri
acum
dacă am avea braţe
dacă am avea trunchiuri
frunzele ar fi
în orice caz
am fi vizibili în toată splendoarea îmbrăţişării noastre

totuşi

nimic nu e mai sigur ca această toamnă din care
cădem
fără să ştie nimeni
cum.

tom sawyer

mi-e linişte. emil spune că e momentul să recitesc tom sawyer. spune că pot să reiau totul de acolo. mintea mea nu înţelege trădarea. mintea mea nu înţelege moartea. sunt. rup bucăţele de pâine porumbeilor. emil spune că lucrurile simple sunt lumea.

am găsit o bucată de cer. pe jos. am zburat puţin ca o vrabie în cerul căzut. M era mort de mult acolo în beznă. am zburat prin întunericul lui. mi-am ţinut respiraţia. prea mult am uitat să respir.

mâine există deja. mâine e frumuseţea aceasta din mine.

asta e

ok. am înţeles. asta e. învăţ să mor. emil spune că urmează ceva după asta. îl cred. pe el îl cred. el a murit cel puţin o dată. mi-a spus să înnebunesc dacă vreau dar să nu accept să fiu anulată. cred că înţeleg acum. urăsc femeile care se lasă abuzate fizic sau emoţional. mă urăsc acum. va trece şi asta. va veni altceva. orice.

o dată am născut în câmp. ca orice femeie

nu ştiu cum am ieşit de acolo. nu ştiu dacă mi-au dat voie să ies sau am ieşit pur şi simplu. zidurile deveniseră sfărîmicioase. cerul devenise deja. îmi apăr plămânii cu palmele. cum pot.

o dată am născut în câmp ca orice femeie.

acum mă simt vinovată de libertate. e jalnică lipsa unui zid în care să mă clădesc. tu ai rămas în urmă. mă bucur fără tine. tu nu mai eşti. nimic din ce ştiam nu mai este. mă naşte închisoarea aceasta. mă naşte spitalul de nebuni. mă naşte luna. şi singurătatea ta ca un zid gestant mă naşte cu întreaga lume. totul e de la început. cu o uimitoare viteză lumina mă rupe în două.

tu eşti doar un suspin. devenim inutili pentru ceea ce vine.