Monday, June 29, 2009

piatra

locuiam într-o piatră. nu ştiu de când pentru că nici eu nu aflsem de la început şi piatra nu ştia că e locuită. într-un târziu i-am dat un nume. trebuia s-o strig cumva. despre mine nu mai ştiam mare lucru.

aveam o umbră din care rupeam ca dintr-un pom înalt. mă bucuram ca un copil când ea creşte la loc când vedeam că pot să mă bazez pe chestia asta. nici măcar nu durea. rupeam muşcam din ea ca dintr-un măr şi nimic. lumea rămânea întreagă.

e câte ori ploua piatra cânta uşor. murmuram deodată cu ea ca într-un zumzet şi mă bucuram că nu aude nimeni. treceam cântecul meu în lumea pietrelor şi era bine. nu-mi era frig. aş fi vrut să plouă oricât.

totuşi i-am dat pietrei un nume. am simţit nevoia s-o strig. dar nu făceam asta în fiecare zi. nu. o strigam numai noaptea când era în pericol când ea visa un deşert şi nu puteam s-o las acolo. ar fi măcinat-o pustiul.

Sunday, June 28, 2009

capătul lumii undeva

nu ştiu cum să-ţi spun. am devenit transparentă. macii îmi creşteau din carne. cai suri păşteau liniştea mea de fată. aveam un timp rupt pe la mijloc. limitele se răsuceau în spirale. nu ştiu cum să-ţi spun. lumea era o câmpie cu maci. uneori când eram vie sângeram.

am încercat să beau apă. am încercat să respir. am încercat să nu iubesc să mă las în pământ ca o coajă. dar sufletul meu se zbătea ca un animal. sufletul meu a rămas o lighioană oricât m-am rugat oricât am încercat să-l ademenesc întunericul l-a hrănit. moartea l-a hrănit durerea l-a făcut să muşte din mine.

orele se scurg din noi. nu ştiu cine eşti. eşti o tăcere adâncă. eşti cerul de la capătul lumii. un fel de libertate despre care nu se poate vorbi. eşti un sărut închis în trupul meu de lighioană. eşti capătul lumii undeva în peru. capătul lumii undeva.

Tuesday, June 16, 2009

i.

veneam la tine pe furiş când portarul dormea când infirmierele frecau nessuri în ceşti mari de ceai. îmi imaginam că eşti un fluture sidefiu. străluceai în întuneric. în somn.

proiectam visele tale chiar acolo în salon. tu nu ştii dar noaptea se împrăştie peste tot cuvintele pe care nu mi le-ai spus. au forme ciudate. unele sunt balerine altele cad ca ploaia altele sunt rotunde ca floarea soarelui.

nu-ţi spuneam niciodată nimic despre visele tale.

tu mă aştepţi încă. îmi recunoşti paşii. tresari.

Sunday, June 14, 2009

semne prin lume

să nu te las singur. să rămân în tine un timp. până adormi. până uiţi. până când te prefaci iarăşi în înger.

să-ţi las dimineaţa cafeaua făcută. să-ţi las semne prin lume.

să nu mai fie nevoie să-mi imaginez altceva. tu să vii cu iubirea ta de tot şi de toate să mă atingi aşa cum nimeni nu ar putea. pentru că doar tu ştii că eu nu am piele nu am nimic decât pe tine salvând lumea de la dispariţie.

Monday, June 08, 2009

de-a baba oarba

spitalul. gândul că trec dintr-o anulare în alta. pereţi vernil vise vernil. o floare de mac ofilită într-un pahar de muştar gol. înghiţituri mici amare. xanax. teama de singurătate de linişte. teama de oglinzi.

ceva ce se întâmplă în mine. ceva despre care nu ştiu nimic.

lucruri lăsate pe margine. marginea.

gândul că nu am o casă. că sunt în preajma lucrurilor fără ca ele să existe. că nimeni nu ştie despre singurătatea aceasta..

nimeni nu rămâne în nimeni. spus asta de o mie de ori. până adorm.

somnul.

veghea.

un altfel de cer. unul orb din care ploile se scurg direct în pământ. doar ploaia mea trece prin mine . îmi asum totul fără să clipesc.

e un joc. mă mir. totul e doar un joc de-a baba oarba. nu e nimic de văzut. locul e gol. doar o câmpie de maci în visul meu o ia razna foşneşte arde se preface în Dumnezeu.

Saturday, June 06, 2009

nu ştiu nimic despre tine

de câteva ori am ucis clipa sperând în naşterea următoare. zidul era însă mereu prea aproape.

într-o noapte am săpat cu gândul o fereastră în tine. nu ştie nimeni de ea. o ascund din răsputeri cu sufletul meu cu buzele mele cu orice.

nu ştiu nimic despre tine. uneori simt întunericul muşcând din noi.ca şi cum am exista. ca şi cum am putea să vorbim despre asta.