expulzii

e o bătaie de joc toată chestia asta cu naşterea. nu vom şti niciodată cine pe cine a născut. chiar mă pregăteam să-ţi fiu geamăn când am aflat că nici nu exişti. că te-ai opus expulziei încă de la început. ai îmbătrânit într-un uter infantil. nimeni nu se atinge de tine. nimeni nu vrea să vadă lucruri din astea.


ar fi o mică problemă. am rămas să târăsc după mine viaţa ta imaginară. încep să mă doară toate încheieturile. mă aştept din clipă în clipă să mă deschei ca o haină şi să mă împrăştii pe caldarâm. gunoierii sunt în spatele meu şi parcă pândesc.


mă pot odihni din când în când. mă aşez pe capacul sicriului în care, tot din când în când, M soseşte. dacă ai fi existat ai fi ai fi văzut cum M nu poate citi poeme de dragoste. ar fi trebuit să i le citim noi când dormea.

e periculos să-ţi imaginezi cerul atunci când aluneci din el ca o carne inertă prea grea pentru ultima expulzie de tine, cel care nu ştii să fii.