mi-am lăsat ochiul în burta balenei. nu-mi trebuie văzul întreg. nu-mi trebuie nebunia întreagă. mă împleticesc opacă pe străzile orbilor. pisicile se împerechează cu un zgomot care mă înfioară. îmi doresc să se termine mai repede . mi-e teamă că s-ar putea trezi ceva neaştepta şi groaznic în mine.
îmi ghicesc singură în palmă. liniile vieţii se întretaie ca nişte orizonturi pe care le-am văzut în poze. toate sunt negre pe fond violet. doar că aici lumina cade din mine. şi eu nu mai pot. nu mai pot. las necunoscutul să mă îmbrăţişeze ca un mort.
de fiecare dată apare câte un erou care plânge. îl iau în braţe. el se ascute ca o lamă şi mă taie în două în patru mă divizează fără jenă multiplicând identităţi fecundabile. îmi mănâncă spiritul cu vârful briceagului scoate din mine esenţa. o scoate din mine pe cea mai frumoasă femeie din lume şi o înghite.
No comments:
Post a Comment