normalitate cu lighioană şi nori

mi-e dor de această normalitate. mă simt în siguranţă aici. braţele tale cuprin dîntregul cer întins în dormitorul nostru mic. noi plutind încolăciţi. eşti un nor strălucitor din care muşc puţin. sângerezi ca dintr-un himen. ştiu că te-am început. m-ai început. îmi era dor să mă salvezi din nou. sunt o aparenţă. sunt o lighioană stupidă care muşcă din nori şi din perechea ei înainte de a rămâne grea de lumină.