Friday, August 31, 2007

mâine

nu s-a mai întâmplat nimic. între respirări e linişte. mă strânge o meninghină de suflet. sau de stomac nu-mi dau bine seama. emil îmi spune că nu ştiu încă să mor. că e greu prima oară. că trebuie să ajungi atât de jos încât să nu mai ai nimic de pierdut. apoi începi să numeri clipele şi să te miri că ele există. inspir, expir tot aşa. până mâine.

Tuesday, August 28, 2007

liniştea

e bine aici. s-a făcut o linişte zâmbitoare. până şi M îmi zâmbeşte din Moarte.
e un bine cu fluturi.

tramvaiul trece la fel provocând o vibraţie neplăcută. cade o linguriţă din cana de cafea. Klimt îmi zâmbeşte din sărut. e atât de bine ca oricând altcândva.

nu îmi amintesc cauza morţii. sicriul miroase a brad şi mă bucură. îl ating uşor când nu mă văd cioclii. mă bucur nepermis de mult de moartea asta.

pe scaunul de bucătărie un copil gras linge o acadea foarte roşie. îmi amintesc tot sângele izbucnind din carotidă ca dintr-o fântână. îmi amintesc răceala din trup. clipa în care numai durerea mai era vie.

uşa e larg deschisă. ies. după mine fuge o bătrână cu basma neagră. îmi spune lasă, mamă. eu las. morţii cu morţii mai spun. dar nu cred asta. când mori nu mai crezi tot ce se spune.

Thursday, August 23, 2007

altcândva

voi respira încet ca şi cum aş avea încă plămâni. ca şi cum aerul ar fi încă respirabil. vara pielea mea va fi arămie. toamna voi fi coaptă şi mă va înghiţi zemoasă bărbatul meu. iarna îi voi deschide pieptul lat şi mă voi strecura înăuntru în inima lui plăpândă şi mare. îi voi respira sângele. iarna mă voi hrăni cu sângele lui dogoritor. apoi mă voi transforma în fluture şi tot aşa până când voi înţelege că suntem morţi de un timp. nu ne va spune nimeni. îmbrăţişarea va fi ca atunci când ne iubeam în bucătărie pe scări în lift în maşina timpului. ca atunci când am devenit mamă şi când el m-a iubit cu iubirile toate. ca atunci când l-am ucis. atunci când m-am ucis în necredinţa mea. ca atunci când i-am luat cântecul şi m-am iubit cu el. şi cântecul m-a îndrăgostit de lume. şi lumea a plecat nu ştiu unde.

Wednesday, August 22, 2007

nunta

mi-au spus să aştept. îmi creşteau unghiile îmi smulgeau sufletul. sufletul e o carne, mă gândeam înghiţind întunericul cu înghiţituri mari. nu se termină niciodată nici sufletul nici întunericul.

era o nunta noastră. ciorile prevesteau. noi nu observam nimic. nu băgam în seamă morţii. singurii noştri nuntaşi adevăraţi.

singurătăţile noastre împleteau funii. ne spânzuram de cer de începutul lucrurilor de tot felul de cuvinte găsite printre noi.

Tuesday, August 21, 2007

...

m-a înghiţit un mort. nu mai respir de teamă să nu-i amintesc ce este viaţa. este durere. mai bine aşa. mai bine să nu respir.

Wednesday, August 15, 2007

intestine

servesc trupului meu. intestinului gros. masor carnea unui mort. nu, nu sunt bine. am aflat ca oamenii au grija de ingeri. ingerii plang. oamenii le mananca tarnasparenta. oamenii viseaza cu scari.

am plecat sa nasc. campul urla cu mine. campul face aripi face intinderea sa se surpe si strigam din toate puterile. nu se aude. inspaimantator.femeia care tace striga si ea inlauntru. un mut plange langa mine.

nu-stiu-cine ma iubeste intr-un cantec. inutil. cantecele raman in gatlej. ca un codru de paine care in loc sa hraneasca ucide. femeia care tace se apara de toate cantecele. asa devine ea nemuritoare.

mi-am implorat teama. am construit un trup din trupuri un cer din ceruri. din uterul meu se scurge lumea.

nimic. portarul imi transmite condoleante. eu nu stiu de ce. un cadavru exista cu siguranta undeva foarte aproape. sa stii ca eu am plecat sa te nasc. mort.

Sunday, August 05, 2007

Michael

dacă aş fi mai atentă
sub mirosul tău de bărbat ţi-aş simţi mirosul de înger
vanilie cu măr şi scorţişoară.
m-aş simţi acasă
dacă aş fi mai atentă
aş străluci puţin când dansezi cu întreaga lume
înflorită sub aripa ta enormă ruptă
şi cârpită de o mie de ori în raiul muzelor

dimineaţa când unii oameni mor
alţii se trezesc
alţii nu mai pot
alţii sunt fericiţi
alţii nu sunt
eu mă trezesc cu numele meu de femeie încolăcit pe trup
ca un şarpe
mă trezesc convalescentă din marea noastră oboseală.

e ca şi cum s-ar fi spart toate becurile şi toate ferestrele.
miroase a vanilie şi a urină de înger.

dimineaţa se colectează visele în recipiente de unică folosinţă.
eu raportez ceva
un fel de întâmplare cu tine
un accident astral
un miracol
o roată
o aripă
orice ar putea să explice viaţa aceasta
de lângă moartea aceasta.

Saturday, August 04, 2007

mexico

bărbatul acesta e ca un soare. e ca o zi toridă în mexic. palma lui grea îmi cuprinde înlăuntrul. mă întreb spre ce se îndreaptă. mă întreb cât de frumoasă aş putea să-i mai fiu. cum aş putea să-i culeg zâmbetul amărui căzut adânc în spatele ochilor mei închişi. bărbatul e singur. şi eu singură în el străbat ziua şi noaptea în flăcări.

casele albe par nişte fluturi uriaşi adorându-se. miroase a var. bărbatul se iubeşte cu toate femeile în casă. eu zâmbesc mă simt ascuţită şi caldă.bucuria lor e strălucitoare.

cuprind luna cu braţele. stau goală în faţa ei şi ea mă tranformă într-un gând argintiu. aşa pătrund în bărbatul meu care doarme. aşa pătrund în visul lui. ca un glonte.

Thursday, August 02, 2007

a.m.r. un infinit şi ceva

a.m.r. un infinit şi ceva. număr ca să nu înnebunesc. o iau de la început. o iau de la unu. de la certitudine.

când vei veni lumea se va întoarce puţin spre tine. va zâmbi femeia ce tace. va zâmbi portarul. toate lucrurile vor părea vii. vom uita totul şi va fi bine.

de aceea suntem atât de bolnavi. pentru că ţinem minte.

nu mai am aşteptare. număr în loc de orice. în locul tău pun 2 pentru că seamănă cu o lebădă. în locul meu pun =.