Thursday, September 30, 2010

urme

nu cuvintele sunt cheia. nici toate aceste lucruri care se pot spune.

am adulmecat cadavrul dimineții. rece. extrem de rece
și umed.

există un punct din care nu te mai poți întoarce. există o întoarcere fără punct

am ajutat la căratul florilor pe mormânt. o muncă obositoare de ajutor de gropar. florile miroseau altfel ca și cum ar fi știut

mi s-a părut că las mereu ceva în urmă. ziua în amiaza mare, mergând pe stradă mă întorceam brusc, aveam impresia că am uitat ceva, am scăpat ceva important. copacii de pe margine se foiau în spatele meu, își făceau semne, înfloreau imediat ce treceam.

despre dragoste nu mai aveam nimic de spus. se făcea toamnă și știam. cântai foarte încet. octobre. și alte cântece vechi.

Thursday, September 09, 2010

înțeleg că te opui

azi pe dealuri caii ieșeau încet din umbrele călăreților.

am îngenuncheat cândva în tine ca într-un templu de ceață

nu peste mult timp ne vor înghiți șosele și trenuri vom alerga pe linii de fier și de foc
nu peste mult vor asfalta drumul spre înlăuntrul nostru
vor cimenta încrederea unul în celălalt
vor întări legăminte și corzi de oțel vor cânta în locul nostru
nu peste mult din muțenia ta va crește un copac nespus de înalt
un arbore al tăcerii
și asta va fi tot ce ve ne va rămâne

mâinile tale au început să înflorească încet
înțeleg că te opui
înțeleg asta din felul în care ochiul tău înfruntă răsăritul
din felul în care atunci când râd, insesizabil,
tresari
din felul în care alături umbrei mele umbra ta
din care ieși noaptea ca un cal negru
și alergi liber pe câmpia de piatră din sufletul oamenilor