Monday, August 22, 2011

m-am pus cu lumea

pot să spun că am creat câteva scene de un dramatism extrem
am alungat teama cântând
am dat din mâini și din picioare
am mușcat am zbierat la anotimpuri
știind că ele îmi fură tinerețea.
totuși am iubit excesiv
toamna.
am sărit peste cadavrele dimineții.
lumea s-a pus cu mine
și eu
eu m-am pus cu ea
pe viață și pe moarte
mai mult pe moarte
mizam pe întuneric
mizam pe orbirea mea
pe orbirea altora
dar acum
totul e vizibil
deodată m-am trezit într-un spectru incandescent
îmi ard ochii în cap
timpul s-a dizolvat și curge sălciu prin arterele mele prea vii
aflate la vedere

trebuia să aștept
trebuia să las lucrurile să zbiere
trebuia să mă ascund în regnuri vegetale

lumea se miră.

lumea se vede în sfârșit
și se miră
de propria ei carne
de propria ei voce
de toamna ei
care e și a mea.

Sunday, August 21, 2011

am acostat un înger

mă simt de parcă aș fi acostat un înger.

alunec pe treptele nesfârșite ale orașului. vitrinele bubuie de neoane.
ochii îngerului sunt însângerați. vreau să-l scot de aici. să-l scot afară în câmp sau mai bine să-l urc pe un bloc și să-i dau drumul

totul se preface în noapte. nu știu unde naiba să mă mut până în zori. nu am nimic. singurătatea mă mușcă. e o cățea pe care o hrănesc din carnea mea .

nu mai am absolut nimic. decât mersul pe jos.

îngerul a îmbătrânit și s-a trântit pe asfalt. în locul lui o băltoacă. nimic altceva. aș vrea să fiu un câine să-l beau fără să-mi pese. mi-e o sete cumplită. nu-mi pasă.






Saturday, August 20, 2011

...

...și voiam să-ți mai spun că mai presus de dragoste e tot dragostea. adică, Dumnezeu.

există un soi de simplitate de care mi-e dor. acea armonie despre care cu greu poți vorbi fără să o tulburi.

restul e un joc. felul în care ne stăpânim teama de a nu fi respinși, felul în care încercăm să ne vindem așa zisele calități sau în care încercăm să apucăm fericirea de sfoară ca pe un zmeu. un joc fără miză. recunosc, îl joc și eu uneori. cuvintele animă sau distrug. tăcerea poate să ucidă. liniștea însă aduce împăcare. de aceea nu mă voi întrista dacă nu-mi vorbești. voi crede că tăcerea ta e o liniște.


Monday, August 15, 2011

ce-am mai făcut de atunci

de atunci nu am făcut nimic altceva
te-am așteptat
uneori timpul făcea tumbe în mine
mă arunca din tren din tramvai din viteza luminii
îmi smulgea inima și mă lăsa pe drumuri
fără un clopot fără nimic
zumzetul verii mă înnebunea până la urmă
mă ascundeam în câini în copacii obosiți de pe marginea șoselei

alteori te așteptam pur și simplu
așteptam în toți acești bărbați înfrânți pe care i-aș fi putut iubi

Sunday, August 14, 2011

...

poate dacă m-ai aștepta într-o duminică.