Saturday, July 14, 2012

........

că sunt tăcută și plăpândă. ochii mei înfloresc la marginea drumului. aici morții în accidente cumplite au cruci mici din lemn. aveți timp să plângeți . nimeni nu se oprește cu adevărat. mersul ne-a furat viața. mersul ne ocupă mintea ne duce spre sfârșit. mersul lumii e mersul nostru.

până acum nu am înțeles nimic. atâtea identități inutile. nimic nu se leagă.

am tăcut crezând că numai așa pot să dispar să mă eliberez.  dar nu. tăcerea are și ea lacrimile ei.

într-o zi am învățat singurătatea

într-o zi am învățat singurătatea.

flori imense rotunde cresc împotriva mea.  flori violete care urlă în limba florilor
cântă și cheamă o ploaie despre care știam cândva totul
acum sunt mută.

oameni gri se strecoară prin mine spre cer.

așteparea a devenit imposibilă.

aveam dreptul la umbră. acum sunt o piatră. am făcut pace cu lumea.

un fel de armistițiu al umbrelor. da. o liniște care bâzâie în aerul fierbinte.

Wednesday, June 06, 2012

id

am rămas aici împingând. niciun exercițiu lamaze din lume nu mă poate ajuta să nasc ceva ce teebuie doar împins. lumea atârnă ca un capot în cuierul de fier. e după amiază și pacienții au ieșit în curte. fiecare cu umbra lui. eu nu o mai am. nu mai am nimic. știu că ar trebui să nasc. să te nasc. să mă nasc. am schimbat de o mie de ori locurile. identitățile s-au rotit ca o ruletă obosită sărind peste mine cea fără noroc. totuși cred că voi lua potul voi lua salonul cu umbre

Monday, May 21, 2012

...

am crezut că te iubesc dar de fapt iubeam doar felul în care veneai
felul în care respirația ta se împletea cu a mea
mâinile tale căutându-mă
iubeam pauza dintre cuvintele tale
clipa în care ne acordam perfect ca două instrumente ciudate
despre care un copil, doar un copil ar fi știut din prima clipă totul.

am crezut că te iubesc dar de fapt iubeam așteptarea de tine
dacă ai ști câte cântece erau acolo
și le cântam pe toate încet
șoapta devenise un mod de a îmblânzi întunericul

Wednesday, March 21, 2012

incongruențe

zilele acestea sunt
ca niște pluguri

am senzația că lumea se despică
exact în dreptul meu.
ceva rămâne de o parte
restul de cealaltă.

apar două maluri.
 între ele
eu
străduindu-mă din răsputeri
să neg
 această nouă prăpastie.

Friday, March 02, 2012

diluții

de fapt nu mai contează cum aștept. am început să diluez lucrurile cumplit
unele nici nu mai există decât în urmele câinelui galben
în gândul femeii cu genunchi vineții

mi-am lipit fruntea de calorifer
am dungi firbinți pe emisferele cerebrale
în sinea lor doctorii se bucură
știu sigur că se bucură când mă declară inaptă
incompatibilă cu viața
imposibil de respirat aerul trece în plămânii altor pacienți
trece de mine
eu nu pot să opresc aerul
nu pot să opresc absolut nimic

Thursday, March 01, 2012

....

nimic de spus. mărțișoare grele
unele flori din piatră
altele din lut

Friday, February 24, 2012

poem care nu ar fi existat

am trecut pe roșu. am ajuns aici unde tot ce există face podul de sus. aici unde mușchiul lumii se încoardă și cântă.

am auzit că tanti veta a făcut un copil din plastilină. copilul suge lapte din calea lactee. a crescut mare cât un mormânt.

zilele astea seamănă între ele. viețile noastre seamănă. mă gândesc să nu mă mai mișc poate lumea mă va lăsa în urmă. inutil. sunt tot aici în prima linie. îmi cad stele în cap.

aveam o minge de foc. o loveam de pământ și provocam cutremure aurii. luam bucăți din lună și tropoteam cu ele pe scările blocului. îmi imaginam că vii. roți imense îmi zdrobeau gândurile de câte ori te așteptam. țin minte perfect că murise un poet. noi ne iubeam și pentru el.