am greşit când am vrut să-ţi fiu aripă
am greşit când ţi-am fost ochi
apoi plămân apoi când m-am îngropat în tine
şi am uitat să mai plâng
când am vărsat trupul meu liber în trupul tău mort
picătură cu picătură
când am fugit lăsând în urmă neliniştea
când am cuprins sămânţa ta şi te-am declarat arborele vieţii
am greşit când ţi-am găsit umbra şi am simţit-o deplin
când am făcut dragoste cu semiîntunericul din tine
fără ca tu să ştii
când te-am crescut ca pe o tulpină în memoria mea vegetală
şi când ţi-am încredinţat femeia cu un suspin
şi tu nici nu ai ştiut că mă porţi
nimeni nu ţi-a spus niciodată
că nu poţi să pleci din toate greşelile mele.
No comments:
Post a Comment