uneori durerea se estompează. iau dimineaţa şi o torn în cafea. o înghit cu noliprel, o tabletă mică albă, lunguiaţă, pe care abia o simt alunecând pe gâtlej. mă gândesc la gyuri. nu l-am văzut niciodată dar îi urez o viaţă lungă şi frumoasă şi toate cele bune. chiar aşa simt că-i doresc, deşi lui nu-i pasă de încă o urare offline şi eu ştiu că nu-i pasă, dar poate suntem cu toţii atât de singuri şi disperaţi încât urările sunt bune de oriunde oricând.
mă înscriu pe tot felu de situri. îmi dau date de naştere diferite. un american vrea să ne cunoaştem mai bine în vederea căsătoriei. i-a plăcut profilu meu. culmea că poza e chiar din profil. aş fi upload-at un peisaj de toamnă, dar mi-am dat seama că ar vorbi mai mult despre mine decât o fotografie din profil. o toamnă poate să spună multe chiar şi-ntr-o lume jalnică chiar şi în america.
gyuri o fi suflat în lumânări, a băut şampanie sau numai bere. poate rom. mi-l imaginez bând rom. poate că a fost trist când l-a sunat lumea dar a râs şi le-a dat câte o replică potrivită. cred că a fost ok. dar nu-l întreb. nu-mi permit.uneori nu-mi permit adevărul. las totul aşa. e mai bine.
americanul nu mi-a mai scris. aştept să îmi spună cineva la mulţi ani, deşi nu mai ştiu care e data de naştere corespunzătoare profilului.
