Saturday, May 30, 2009

nu mai e nevoie să număr

strălucesc indecent în lumea orbilor. dansez imperceptibil. tu îmi întinzi o cheie ruptă fără să ştii că sunt deschise deja toate uşile şi toate ferestrele. nu ştii că dincolo de cuvinte liniştea e un fluture alb. imens .

am devenit oarecum sidefie sub privirea ta neîncăpătoare.

voiam să-ţi spun că te ştiu. dar îţi ştiu numai genunchii.

nu mai e nevoie să număr. clipele trec cu o anumită graţie ca nişte lebede ce se întunecă abia dincolo atunci când eu nu le mai văd.

nu-mi imaginez cerul fără tine. nu-mi imaginez nimic fără tine.

am noroc că nu trebuie să vorbesc despre asta. am noroc că tu ai orbit cu toţi ceilalţi. am noroc că te pot aştepta fără ca tu să bănuieşti.

Sunday, May 10, 2009

nimic în loc

mai e şi după amiaza asta în care mi-a lipsit muzica. lumea se înghesia în carcase de fiare în carcase de oameni. doar eu te căutam în mulţime încercând să mă ascund în tine ca apoi să ne deschidem în altă parte.

pădurea murea sub ochii mei. nici urmă de tine . câţiva făceau joging chiar acolo. tălpile lor duceau totul. pădurea se chircise şi Dumnezeu se ghemuise în cer.

nu mai era nimic de spus. poeţii vindeau bilete de tombolă. mă golisem de verde şi de albastru. cerul era atât de roşu încât lumea devenise isterică. eu vărsam. nu pot să-ţi povestesc toată nebunia.

şi nu pot să pun nimic în locul tău.

e noapte. carcase goale de lupi atârnă în mine. le-am înghiţit sufletele. le-am ros oasele. am rămas în urlet şi el a crescut.

i.

azi toată ziua am umplut spaţii goale. am îndurat amintirea ta. am îndurat mirosul de salcâm.