poeţii sunt oameni răi

poeţii sunt oameni răi. ei se ucid unul pe altul cu mai multă ură decât o fac soldaţii. ei ştiu că se ucid. ei ştiu că se urăsc. ei sunt ca nişte maşini de tocat suflete. lângă ei sunt oamenii care dansează şi cântă şi plâng. poeţii privesc cu mitrare dint-un fel de moarte verticală apoi îşi caută cuvintele ce ar putea să doară cel mai tare. ei nu alină o durere ci o cresc cu atâta râvnă de parcă toată lumea ar depinde de ea. ei se urăsc până la urmă şi nu se mai privesc în oglindă. nu-şi fac copii. nu se mai rogă pentru că dumnezeu înţelege doar vorbele simple. nimic nu e simplu când un poet iubeşte este un genocid. toţi trebuie să moară sfâşiaţi de iubirea lui care urlă şi ucide ca un lup hămesit.