Wednesday, October 25, 2006

tu

am obligaţia să respir. asta mă aruncă în cea mai cruntă închisoare. nu mai pot să aleg. pârtieee!... alunec spre ceva. presupun că mă voi opri totuşi în moarte. în linişte. în alb în negru. într-o lamă de cuţit ce îmi va despica pentru încă o veşnicie destinul.
am obligaţia să respir. să strâng rufele de pe sfoară. să pun deşteptătorul să sune la 6:30 să las cartea din mână să las vorba în vânt să nu privesc prea mult ploaia nici măruntaiele pământului.
am obligaţia să respir. atât am vrut să-ţi spun. şi că am găsit un loc. te aştept acolo. îţi vorbesc pe acuns. cum cine eşti?! TU . eşti persona mea a doua.