Thursday, February 28, 2008

nu

până la urmă e destul de bine aici. până la urmă e singurul loc respirabil. afară nu e nimic. m-au minţit un timp. nu mi-au spus că nu mai eşti. m-au lăsat să aştept. până la urmă am aflat adevărul. afară e mai pustiu decât în mine. aici sunt eu. afară nu e nimeni. afară nu e nimic.

Tuesday, February 26, 2008

:)

ne-am săturat de poemele astea nesfârşite despre viaţă şi moarte despre iubire şi ură despre suferinţă şi rană despre tot felu de chestii care se întâmplă zilnic. oamenii îşi terfelesc destinul cu o mare nepăsare. nu-şi păstrează clipa de linişte. nu ţin în ei fericirea. deloc. oamenii au tendinţa să plângă apoi să râdă de propriul lor plâns. apoi să scrie un poem din care toţi înţelegem că aşa e viaţa.

m-am săturat de toate astea. vreau doar un zâmbet. sau o zambilă. atât.

Sunday, February 24, 2008

ochiul orb nu vede negrul. nu vede nimic

era un orb. îmi înfuleca vederea. îi lăsam unele semne în mine. desigur era inutil. eram inutili.

păşeam sub ploile strâmbe ale celorlalţi. treceam printre oglinzi. prin oameni. treceam. nu ne atingeam de nimic.

eu îmi măsuram paşii. îi lăsam puţin în urmă. doar foarte puţin. cât să pară un dans. cât să nu mă pierd în orbirea lui.

în vitrine cineva aşezase toamna şi n-o mai lua.

era un orb. cu timpul înţelegeam şi eu că ochiul orb nu vede negrul. nu vede nimic.

într-o zi care nu ştiam că e ultima i-am dăruit ceva important. nu am văzut dacă a mai contat sau nu.

Tuesday, February 19, 2008

psi

trăiesc cu o scorbură în mine. acolo se ascunde devoratorul. toată noaptea foşneşte. se aude până târziu cum înghite liniştea întunericul teama.

la fix ridic privirea din pernă. la fix umbra copacului din faţa ferestrei se schimbă. pot să spun că ne-am împrietenit. eu cu umbra cu devoratorul cu scorbura. până la urmă suntem în aceeaşi noapte cu toţii încercăm să dormim.

Monday, February 11, 2008

invenţii

toate sunt inventate de mine. îmi inventez liniştea. adaug cercuri cercuri pe trunchiul nostru. câţi ani linişte câţi ani teamă. am ajuns să-mi inventez până şi teama. nu ţi-am spus toate aceste lucruri. sunt doar lucruri.ceva nou ceva vechi. tot felu de superstiţii. mă iubeşte nu mă iubeşte mă iubeşte nu.

toate se leagă. tot ce ai rostit doar pe jumătate ce ai simţit pe jumătate îşi găseşte miraculos întregirea. tu jumătate eu. nu mă vezi. orbirea e doar o parte a invenţiei mele. văzul e cealaltă. sunt dincolo. te prelungesc în toate. în linişte în teamă în dragoste. nu. în dragoste suntem deodată. numai acolo şi numai pentru o singură clipă. doar ea e născută vie. reală. neinventată de noi.

uneori schimbăm locurile. ai poftă să alergi ai poftă să dansezi să faci dragoste cu dansatoarea. uneori schimbăm locurile şi fugim fiecare în celălalt. sub acelaşi nume.

Sunday, February 10, 2008

îţi ascund câteva lucruri

zidurile sunt ok. au câteva ferestre câteva deschise spre stradă. văd oameni. în lumina lor se împleticeşte graba lor. văd urme vineţii pe coapse pe gât văd urme de oameni în urme de lumină. să ştii că sunt bine. zidurile au câteva ferestre.

îţi ascund câteva lucruri. n-aş vrea să te sperii. îţi ascund setea mea îngrozitoare. visele mele sunt deşerturi. sunt naufragii pe mări strălucitoare. eşti tu înotând nesfârşit nemuritor tu înghiţind lumea sărată din mintea mea tu înghiţindu-mă ca pe o corabie albă.

în rest sunt bine. dorm. setea e rugoasă în somn. uit foarte puţin. dar e bună şi clipa aceea în care tot ce este în mine se opreşte. există o clipă de linişte. o ştii şi tu m-ai vorbit despre ea.