Friday, January 19, 2007

gând

câinele galben al spitalului există. îmi linge teama cu privirea lui moale
de câte ori plec mă aduce înapoi acolo unde sunt legitime aşteptările.
într-o zi vei veni şi vei vedea că el chiar există.

sunt prea departe de formă. îmi amintesc că păstram limitarea ca ultim element de siguranţă
acum sunt răspândită în mii de bucăţi plutitoare
sunt părţile unui univers în suspensie
supus magnetismului tău nefiresc

au înnebunit crinii
muşcă din carnea mea şi se zbat
au viaţa lor isterică
se reped la gâtul toamnei şi plâng când îi aşez în vaza de pe birou.

No comments: