azi nu s-a întâmplat nimic. ploaia a şters totul. şi mersul la biserică şi curtea şi cerul.
oamenii păreau mulţumiţi. îşi trăgeau sufletul. numai sufletul meu nu ia pauză. nu are nicio duminică. e ca un câine liber în cerul umed.
mă gândesc să-ţi las vorbă aici. în camera ta e frig. vorbele nu trec de uşă. nu ajung până la tine. sau ajung atât de târziu încât apuc să visez altceva.
toată ziua mi-am spus că e toamnă. greu de crezut însă. au dispărut frunzele. pădurea e plină de scheletele gri ale copacilor. pândesc ore în şir cum unele ramuri se împletesc. ţi-am mai spus că există asemenea îmbrăţişări. ţi-am spus că e pe viaţă şi pe moarte.
în rest ciori multe ciori. prea multe ciori.
No comments:
Post a Comment