iarbă verde verde

să nu uit să-ţi spun că nu-i mare lucru. e doar o mare păcăleală. nu ne mai facem bine.

azi mi-am adus aminte cum creşteam noi casanoastrădelemn. tu erai un arhitect minunat. desenai umbra mea în curtea casei. desenai copilul în leagăn. copaci o fântână nişte pietre mari un balansoar pentru mama garaj maşină iarba verde verde. puteam să-mi dau seama că iarba era prea verde. chestia asta ar fi putut să-mi dea de bănuit. eram amândoi în acelaşi vis în apartamentul de bloc sub fereastra noastră vecinul bătea covorul puteam să ştiu şi să nu mă trezesc.

ne-au promis însănătoşirea grabnică chestii o altă iarbă verde. peretele mă atinge lipicios şi murdar mi-am scuipat iluziile într-un colţ mai spre nord. au adus un visător care urlă zi şi noapte nu pot să dorm. nu-mi mai recunosc somnul nici trezia. de azi mă consider o umbră şi-mi bag picioarele în realitatea visătorului legat de patul vecin. îmi bag picioarele în diagnosticul lui incurabil în nevasta lui care a plecat cu altul în treptele cele 3 puse ca naiba la intrarea în bloc ca să-şi rupă el gâtul să nu mai meargă şi să se pişe pe el. îmi bag picioarele mele de umbră în peretele ăsta lipicios. prea verde. prea perete. suspect de prea verde.