o scenă imposibilă

Personaje:
Moartea-o femeie între două vârste îmbrăcată sobru, sacou negru cam bărbătesc, fustă neagră. Părul negru strâns într-un coc la spate
BM- bărbatul mort- în costum gri, cravată sobră, pantofi negri foarte bine lustruiţi
BV-bărbatul viu-gol

Decor
Un pupitru înalt
2 scaune cu faţa spre public, unul în spatele celuilalt
o cadă veche de fontă în plan mai îndepărtat

M în prim planul scenei, în picioare la pupitru cu faţa la public pregătită să ţină un discurs. Frunzăreşte filele unui document.
BM şezând foarte corect oarecum rigid pe scaunul al doilea
BV într-o cadă aşezată într-un plan mai îndepărtat. Iniţial nu se vede din cadă.

M –(îşi drege vocea)Doamnelor şi domnilor, în primul rând doresc să vă mulţumesc pentru prezenţă. În al doilea rand …

BM –(o întrerupe cu oarecare politeţe în glas)În al doilea rând sunt eu, doamnă.

M-mă rog…În al doilea rând vreau să vă comnic unele chestiuni foarte importante. Doamnelor şi domnilor vă anunţ în mod oficial că avem timp.

BM-(o întrerupe din nou cu un ton ezitant, privind în jur)Nu vă supăraţi doamnă, nu ştiţi cumva unde suntem?

M-(întorcându-se doar câteva grade spre BM)Domnule, nu ar fi trebuit să întrerupeţi acest discurs. Timpul are anumite reguli, o continuitate un ritm, ceva ce pare să depăşească propria dumneavoastră capacitate de înţelegere …

BV-(fără să iasă din cadă, cu o voce foarte vitală, puternică, ton zeflemitor)Ce importanţă are unde suntem? Uite eu sunt într-un recipient. Aici timpul este limitat domnişoară. Curge la canal dacă scot dopul. Totuşi (scoate capul din cadă, devine vizibil până la brâu)aş putea să vă pun şi eu o simplă şi inocentă întrebare din public…mă rog din cadă. Aveţi idée CINE suntem?

M-(uşor iritată)Domnilor întrebările dumneavoastră nu fac decât să strice contiuitatea acestui discurs, precum şi echilibrul perfect pe care tocmai l-am stabilit între noi . Ce mai contează cine şi unde eşti, dom'le, dacă ai timp şi dacă…

BV-Mă văd nevoit să vă întrerup din nou şi să vă anunţ că nu aveţi pic de dreptate. Timpul meu nici nu există din moment ce Eu de fapt nici nu m-am născut. Recipientul asta mă găzduieşte până devin capabil să mă adapez vieţii de apoi

M-Staţi! Care apoi?

BV-Adică, după…

M-După ce?

(Tăcere. BV se ascunde în cadă)

M-Cred că nu m-aţi înţeles… avem cu toţii acest unic timp şi nu un altul. Pe de altă parte nimic nu este lăsat la voia întâmplării, doamnelor domnilor născuţilor şi nenăscuţilor . De exemplu, eu vă pot garanta veşnicia fără să vă ofer în mod concret dovezi, fără să vă îngrop în tot felul de certitudini.

BM-Dacă e aşa înseamnă că suntem pur şi simplu morţi…nu?

M-Nu. Dar e un amănunt nesemnificativ.

BV-(ieşind pe jumătate din cadă)Dacă susţineţi că sunteţi cât de cât vie încercaţi să faceţi ceva. De exemplu, să plângeţi.

(M încearcă să plângă. Nu reuşeşte. )

M-(cu un ton indifferent)Nu pot.

BV-Vedeţi? Morţii nu plâng.

M-(iritată, schimbând vorba)Vă mai bălăciţi mult în chestia aia ? aţi scos dopul?

BV-Nu domnişoară. Nu depinde de mine. Sorocul!

BM-(privind spre BV) Săracul!
Doamnă, eu vă spun că ar trebui să facem abstracţie de dânsul(indică spre cadă). Uitaţi, e acolo plin de jeg, bălăcindu-se în câţiva litri de …chestia aia mizerabilă despre care spune că e de o importanţă vitală. ..(cu un ton confidenţial) şi ştiţi, nici nu cred că e de-al nostru…

M-De ce credeţi asta?

BM-l-am auzit plângând…

M-ahaaaa

BM-mâine poimâine va izbucni într-un hohot de rîs…şi cine ştie…

BV-(nu se arată dar cântă fredonează mormăind oda bucuriei)

BM-ce v-am spus?!

(Se văd doar mâini şi picioare în aer din cadă. Un fel de dans. Un hohot de râs. Un hohot de plâns. O tuse. Un strănut. Chiorăituri…intestine.)

BV-(iese două treimi din cadă şi se adresează gesticulând spre M)Doamnă, cred că lucrurile iau o întorsătură ciudată. Dumneavoastră nu v-aţi susţinut discursul, auditoriul habar nu are cine şi unde e, pe aici s-a dat o luptă. Au căzut oameni şi au fost împuşcaţi cai, nu-i aşa?( trece un cal). S-au spart oalele şi noi nu ne-am ascuns încă, planează la joasă înălţime un pericol…adică,cerul e albastru, miroase a liliac înflorit, s-a întărit mădularul, vacile dau lapte, albinele fac miere, ursul e păcălit de vulpe…pe când dumneavoastră doamnă sunteţi de o frumuseţe inversă, iar floarea asta nu mai are frunze…(arată undeva spre zona pelvină sugerând un falus)

(În tot acest timp M nu schiţează nici un gest. Stă în picioare încercînd să ţină un discurs.)

M-(îşi reia firul discursului oarecum mecanic)După cum vă spuneam, ar trebui să reconsiderăm termenele, să prelungim unele cuvinte; chiar şi în majoritatea gesurilor am putea să desfăşurăm o anumită lentoare …

BM-(o întrerupe)Doamnă! Cu tot respectul, s-ar putea să fie adevărat că lucrurile iau o nouă întorsătură, deşi nu prea ştiu de unde…cred totuşi că e total diferită de afirmaţiile acestui, acestui, …acestui. (arată spre cadă de unde se aude BV fredonând dând din mâini şi din picioare ca într-un dans aerian în care trupul zace în cadă doar membrele dansează).

M-Domnule. Eu am timp, dar Nu am răbdare. Ceea ce vi s-ar putea părea inexplicabil.

BV-Nu, nu, deloc! E foarte firesc . Moartea nu are niciodată răbdare. Are însă foaaarte mult timp.

M-Domnule, nu cred că e corect să pronunţaţi cuvinte noi chiar înainte de a vă fi născut. Habar nu aveţi despre ce vorbiţi. Dar mă rog, eu nu intervin acum. Deşi cred că ştiţi, decizia îmi aparţine.

BV-Decizia… ahaaa. Acum veniţi să luaţi aici o decizie atemporală. Vax!

(BM trece în primul rând, aşezâdu-se în scaunul din faţa lui)

(BV cântă un cântec de pahar, de inimă albastră…Între timp M se apropie de el şi începe să-l studieze atentă evaluându-l ca pe o mostră. BV se opreşte din cântat, îşi priveşte curios mâinile apoi concluzionează)

BV-Bărbat bine. Viu. Greutatea: aproximativ 70 kg. Înălţimea:( îşi priveşte piciorele scoţându-le din vană) cam cât o cadă plus tălpi. Caut femeie. Nu. Caut FE-ME -IA! ( se prinde cu mâinile de marginea vanei, scoate capul peste margine şi priveşte în jur căutător susţinând priviri.)