simt doar o imensă tristeţe. e bună şi asta. era să nu mai simt nimic. dar e mai bună tristeţea.
e mai bună amărăciunea e mai bun mersul pe jos e mai bună durerea. nu. nu mă mai doare nimic. tristeţea nu doare. e şi ăsta un lucru bun.
şi feţele ştrese de oboseală şi grabă ale trecătorilor sunt bune şi pacientul meu care plânge în salonul unu e bun mai bun decât nimic.
îmi aleg un şir de paşi. plec.
îmi aleg o tăcere. apoi un cântec. nu aş putea să fiu tristă fără un cântec. nu aş putea să plec fără el.
No comments:
Post a Comment