stau în faţa ta cu sufletul meu alb. tu repeţi prea uşor cuvântul suflet. între timp îmi ascunzi că a venit iarna că uterul a îngheţat ca nu vom mai locui acolo ca doi embrioni îmbrăţişaţi nu vom mai păstra semnul adânc semnul identic.
spui fraze lungi. mă simt clandestină în cuvintele tale. pe unele mi le rostesc pe ascuns cu o clipă înainte. dar m-am hotărât să nu-ţi spun nimic despre asta. va fi jocul meu un mic secret buclucaş.
ştii deja că sunt născută în toate zodiile tale. şi tu îmi torni verzi şi uscate despre o lume prelungită mult în pământ . îmi liniştesc bicuspida cu un gând sub zero grade. cu gândul la primul om care trece un prag oarecare spre o lume oarecare. nu ştiu de ce nu ţine nimeni cont de stele când moare.
nimeni nu mai ţine cont de nimic.
No comments:
Post a Comment