tag:blogger.com,1999:blog-165382632024-03-12T18:54:45.217-07:00LIGHIOANAioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.comBlogger510125tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-54294077179766217822012-07-14T01:46:00.002-07:002012-07-14T01:46:41.022-07:00........că sunt tăcută și plăpândă. ochii mei înfloresc la marginea drumului. aici morții în accidente cumplite au cruci mici din lemn. aveți timp să plângeți . nimeni nu se oprește cu adevărat. mersul ne-a furat viața. mersul ne ocupă mintea ne duce spre sfârșit. mersul lumii e mersul nostru.<br />
<br />
până acum nu am înțeles nimic. atâtea identități inutile. nimic nu se leagă. <br />
<br />
am tăcut crezând că numai așa pot să dispar să mă eliberez. dar nu. tăcerea are și ea lacrimile ei.ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-33412608069769004862012-07-14T00:57:00.003-07:002012-07-14T00:57:57.053-07:00într-o zi am învățat singurătateaîntr-o zi am învățat singurătatea.<br />
<br />
flori imense rotunde cresc împotriva mea. flori violete care urlă în limba florilor<br />
cântă și cheamă o ploaie despre care știam cândva totul<br />
acum sunt mută.<br />
<br />
oameni gri se strecoară prin mine spre cer.<br />
<br />
așteparea a devenit imposibilă.<br />
<br />
aveam dreptul la umbră. acum sunt o piatră. am făcut pace cu lumea.<br />
<br />
un fel de armistițiu al umbrelor. da. o liniște care bâzâie în aerul fierbinte.ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-30211251545550039572012-06-06T09:52:00.001-07:002012-06-06T09:52:16.588-07:00idam rămas aici împingând. niciun exercițiu lamaze din lume nu mă poate ajuta să nasc ceva ce teebuie doar împins. lumea atârnă ca un capot în cuierul de fier. e după amiază și pacienții au ieșit în curte. fiecare cu umbra lui. eu nu o mai am. nu mai am nimic. știu că ar trebui să nasc. să te nasc. să mă nasc. am schimbat de o mie de ori locurile. identitățile s-au rotit ca o ruletă obosită sărind peste mine cea fără noroc. totuși cred că voi lua potul voi lua salonul cu umbreioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-43013362378083701902012-05-21T22:45:00.002-07:002012-05-21T22:47:34.949-07:00...am crezut că te iubesc dar de fapt iubeam doar felul în care veneai<br />
felul în care respirația ta se împletea cu a mea<br />
mâinile tale căutându-mă <br />
iubeam pauza dintre cuvintele tale<br />
clipa în care ne acordam perfect ca două instrumente ciudate<br />
despre care un copil, doar un copil ar fi știut din prima clipă totul.<br />
<br />
am crezut că te iubesc dar de fapt iubeam așteptarea de tine<br />
dacă ai ști câte cântece erau acolo<br />
și le cântam pe toate încet<br />
șoapta devenise un mod de a îmblânzi întunericulioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-90330460974063565072012-03-21T12:15:00.003-07:002012-09-21T23:34:05.143-07:00incongruențezilele acestea sunt<br />
ca niște pluguri<br />
<br />
am senzația că lumea se despică<br />
exact în dreptul meu.<br />
ceva rămâne de o parte <br />
restul de cealaltă.<br />
<br />
apar două maluri.<br />
între ele<br />
eu<br />
străduindu-mă din răsputeri<br />
să neg<br />
această nouă prăpastie.ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-2209238901431133532012-03-02T13:36:00.003-08:002012-03-02T13:46:36.464-08:00diluțiide fapt nu mai contează cum aștept. am început să diluez lucrurile cumplit<br />unele nici nu mai există decât în urmele câinelui galben<br />în gândul femeii cu genunchi vineții<br /><br />mi-am lipit fruntea de calorifer<br />am dungi firbinți pe emisferele cerebrale<br />în sinea lor doctorii se bucură<br />știu sigur că se bucură când mă declară inaptă<br />incompatibilă cu viața<br />imposibil de respirat aerul trece în plămânii altor pacienți<br />trece de mine<br />eu nu pot să opresc aerul<br />nu pot să opresc absolut nimicioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-33985830474925725792012-03-01T11:43:00.002-08:002012-03-01T11:57:54.763-08:00....nimic de spus. mărțișoare grele<br />unele flori din piatră<br />altele din lutioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-55261425698504229682012-02-24T23:41:00.003-08:002012-02-26T00:36:25.119-08:00poem care nu ar fi existatam trecut pe roșu. am ajuns aici unde tot ce există face podul de sus. aici unde mușchiul lumii se încoardă și cântă.<br /><br />am auzit că tanti veta a făcut un copil din plastilină. copilul suge lapte din calea lactee. a crescut mare cât un mormânt.<br /><br />zilele astea seamănă între ele. viețile noastre seamănă. mă gândesc să nu mă mai mișc poate lumea mă va lăsa în urmă. inutil. sunt tot aici în prima linie. îmi cad stele în cap.<br /><br />aveam o minge de foc. o loveam de pământ și provocam cutremure aurii. luam bucăți din lună și tropoteam cu ele pe scările blocului. îmi imaginam că vii. roți imense îmi zdrobeau gândurile de câte ori te așteptam. țin minte perfect că murise un poet. noi ne iubeam și pentru el.ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-69768218258411953822012-02-12T12:49:00.000-08:002012-02-12T13:08:38.492-08:00i.au uitat pereții în mine. ziduri albe imitând imacularea.<br />nu aș putea pleca de aici. nu există nimic dincolo. eu nu exist.<br /><br />aș vorbi cu tata. i-aș spune că am întârziat puțin. sau poate el s-a cam grăbit.<br /><br />nu mai vorbesc cu nimeni. am auzit multe povestiri despre accidentele rutiere despre căderile de la înălțime și accidentele prin plonjon în apă. am auzit cum noaptea sfarmă timpanele și ascunde clipele. nu am vrut să aflu cum. nu am vrut să aflu mai mult așa că am tăcut și am așteptat în peretele meu de carne și sânge.<br /><br />unii cântă cu voce tare. nu am de gând să-i opresc.<br /><br />am primit o scrisoare de la emil. mi s-a părut împăcat. nu am avut ce să-i răspund. puteam să-i spun că nimeni nu știe că locuim în același poem ca niște gâze într-o picătură de chihlimbar. frumusețea lui e să moară non stop. nu i-am spus nimic. știe că nu existioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-8789933745918750972012-01-09T14:53:00.000-08:002012-01-09T15:05:35.969-08:00cai negricai negri<br />zăpada mirosind a urină<br /><br />undeva cancerul își desface brațele ca o caracatiță<br />și țipă în oameni la întâmplare<br /><br />trec ușor în ritmul calului negru<br />nu vreau să-mi fie teamă<br />nu mă gândesc la nimic<br />număr unu doi trei patru<br />potcoave trâtite de șosea<br />nu mai trece nicio mașină<br />niciun tren<br /><br />nu mă gândesc la nimic<br />am nevoie de pacea asta a câinelui care latră în urma mea<br />el știe că e bine să latre<br />nu toți oamenii îl aud<br />nici toți caii negri care duc undeva<br />călăreți oarecare<br /><br /><br />nu îmi amintesc nicio clipă mai blândă ca aceastaioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-23149697091112147332012-01-05T00:12:00.000-08:002012-01-05T00:35:48.500-08:00doar câteva lucruriatât de puține lucruri. un fier de călcat o brățară<br />prelungitorul electric<br />fața de masă cu moș crăciun<br />fereastra pe care am scris la mulți ani<br />2012<br /><br />am ajuns de unde am plecat.<br /><br />doar câteva lucruri fac diferența. oglinda<br />pe care am primit-o de la un prieten<br />în ziua în care am scris poemul despre orbire<br /><br />nici acum nu văd altceva<br /><br />doar câteva lucruri. cana de ceai pe care e desenat un înger verzui<br />și pe verso scris caligrafic pentru cea mai bună prietenă<br />masa de stejar<br />tamburina de la steve<br />un om de zăpadă din polistiren<br />câțiva îngeri mici din sticlă<br /><br />și faptul că nu mai aștept. nu mai aștept.ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-74364625355466187562011-12-18T14:00:00.000-08:002011-12-18T15:44:55.240-08:00ultimul cântecam descoperit ultimul cântec<br />nu-i urmă de tristețe în el<br /><br /><br />doar oameni care-și acoperă graba cu paltoanele lor negre<br />străbătând iarna ca niște stoluri<br /><br />totuși<br />un soare costeliv mușcă din ultima noastră duminicăioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-42055927571340850972011-12-16T12:37:00.000-08:002011-12-16T13:01:18.990-08:00eu aicieu aici. dacă mă ridic pe vârfuri ajung foarte sus<br />dar nu mă ridic<br />am grijă. de multe ori Dumnezeu ne dă oameni în grijă<br /><br />nu știu cine sunt. azi te-am întrebat de două ori apoi am tăcut<br />probabil că nici tu nu știi<br /><br />am eliminat toate semnele triste<br />am lăsat un loc liber acolo unde lipseau oameniioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-5467630052267174982011-12-11T12:31:00.000-08:002011-12-11T12:46:27.617-08:00cântecîncercarea mea de a salva ce se mai putea salva<br />a eșuat<br />șosele umede sunt peste tot<br />ca niște șerpi uriași<br /><br />acum sunt aproape de tine<br />îți iau pulsul<br />și dansez în secret<br />pe ritmul arterei tale radiale<br />unele cântece se compun din întâmplare<br />în momente ca astea<br />când doi oameni<br />unul muribund și celălalt salvator<br />ajung să se cunoască pe șoseaua umedă<br />învinețită de neoaneioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-38385972906906274572011-12-10T02:59:00.000-08:002011-12-10T03:57:11.477-08:00liniște nonamenu știu cum să numesc liniștea asta. îmi țiuie urechile<br />de atâta liniște care se întinde până dincolo<br />unde sunt bolnavii adevărați<br />cei care au sânge viu în răni<br />și care nu vorbesc despre<br /><br />totuși<br /><br />liniștea asta ar putea anunța ceva<br />sau ar putea să ia locul oricărei întâmplări<br />de exemplu al accidentului rutier<br />în care M nu a murit<br />nu se știe cum<br />a trecut<br />în dimensiunea asta de fier<br />unde nimeni nu înțelege ce spui<br />dar totul e ruginit<br />ca un vapor scufundat de 100 de aniioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-68807416736682671042011-12-07T23:54:00.000-08:002011-12-08T00:10:05.475-08:00încet cu cadavrul pe străziîn fiecare dimineață descopăr în mine un mort. târăsc cadavrul pe străzi<br />la job<br />la mall<br />în cafenea<br />nu-l vede nimeni și eu nu am voie să spun<br />trebuie să acopăr urmele de sânge urmele de moarte<br />să disimulez rigor mortis<br />așa că alerg și dansez<br />fac gesturi largi firești îmi trec mâna prin păr<br />părul și unghiile tot mai cresc.<br />am chiar și un fel de zâmbet pe chip<br />port rochia mea de mireasă înghețată sub gerul trupului meu<br />alung viermii din carnea tăcută ce mă însoțește<br />în fiecare dimineață îmi iau cadavrul în spate și îl târăsc pe străzi<br />fără să crâcnesc<br />fără să am habar unde merg<br />de fapt.ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-59226674013604254402011-11-26T05:39:00.001-08:002011-11-26T06:02:03.807-08:00așteptarea face din oameni făcliieu totuși cred în oboseala ta<br />cred că atunci când când plângi<br />se lasă ceața<br />și ciorile înebunesc pe garduri<br /><br />poate că așteptarea face din oameni făclii<br /><br />ascult cum treci prin orașe de piatră<br />cum te iubești cu femei înalte subțiri<br />cum închizi ochii și pășești<br />cum ajungi în locuri care te sorb și te strâng<br />ascult noaptea care te face să tremuri<br /><br />strălucesc puțin și adorm în marea ta obosealăioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-86631833804567885612011-11-24T13:59:00.000-08:002011-11-24T14:25:06.850-08:00asprutu m-ai mâncat pe mine. eu te-am mâncat pe tine.<br />între noi<br />oameni vechi<br />îmbrăcați în haine făcute la normă<br />am pătruns în tine<br />ai pătruns în mine<br />mă cheamă varvara<br />am trupul greu<br />trupul tău +trupul meu =tone întregi de silabe<br />vorbele sunt aspre ca niște pleduri vechi din păr de cămilă<br /><br />ling ușor liniștea prelinsă în grotă<br />de acord cu tine<br />lumea e o grotă plină de zarvă<br />e o gaură din care ieșim ca niște tâmpiți crezând în reîncarnare<br />dar cărnurile noastre putrezesc instantaneu<br />din primul moment din momentul zero când începem să plângem<br />împingându-ne spre ieșire<br /><br />afară cineva învață lumina pe de rost<br />încerc să înțeleg efortul tâmp al unora de a ști<br />când nu e nimic de știut<br />legile sunt aceleași<br />totul e vechi<br />până și lumina se crapă<br />absolut totul e perisabil cotrastant instant<br /><br />uimitor de rapid aduc cerul în gura ta<br />și-l închid acolo cu riscul de a te imacula.<br />de data asta îmi iese<br />albastrul își recapătă înțelesul<br /><br />am o rochie neagră<br />cânepă in<br />mâini enorme îmi zdrobesc sânii<br />îmi lasă urme pe trupul imens<br />mă cheamă varvara<br />aspru<br />înghite înghit<br />taci tac.ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-31018956875613453442011-11-22T08:35:00.000-08:002011-11-22T09:45:26.150-08:00karma pe zerotocmai când mă gândeam să dau karma pe zero. să-mi rezolv toate treburile<br />să mă întind și să mor<br />tocmai acum când inventasem o mie de feluri de a răspândi liniștea<br />lăsând în mine borne abia vizibile<br />acum când înțelesesem în sfârșit că fericirea nu-i o treabă pentru muritori<br />și eram sută la sută de acord cu asta<br />când îmi desfășuram viața între inspir și expir<br />poate mai mult în expir încercând să mă las mai mult înspre moarte<br />acum când nopțile veneau lipite una de alta<br />și mă obișnuisem să cred într-un Dumnezeu al tăcerii<br />acum când anulasem trecutul și reușisem să ponderez teama<br /><br />tocmai acumioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-65730196073826717282011-11-18T13:48:00.000-08:002011-11-18T14:28:45.571-08:00nopți albete-am respirat adânc. aș fi vrut să rămâi. să ne dezbrăcăm trupurile și absolut goi<br />ca niște umbre fierbinți să facem dragoste direct cu sufletele<br />să ne jucăm de-a orice.<br />în subconștientul nostru moartea ar fi crescut ca imbecila<br />și noi<br />am fi râs de ea<br />pentru că nu mai avem nevoie de sfârșit<br />dacă nu există un început<br />teoria asta am fi inventat-o în timp ce cântam<br />într-un mod straniu<br />din foștii noștri plămâni fumegând<br />din fostele noastre trupuri îmbrățișate<br /><br />aș fi vrut să rămâi cumva<br />ca din întâmplare<br />abia dacă să ne dăm seama de asta<br />ci doar să ne întindem foarte mult la povești<br />ca două babe în fața porții<br />noi am fi avut șansa să ne asigurăm ieșirea<br />undeva în culisele lumii<br />am fi putut să ne spunem adio de o mie de ori<br />tu mă puteai înjughia de două ori pe seară<br />și eu<br />să chicotesc puțin înainte să mor<br />tu să te sperii de fiecare dată că pumnalul a fost real<br />și moartea reală<br /><br />am fi putut să ne înțelegem prin semne<br />atingerile ar fi fost inventate<br />nimic fals nu se poate strecura în limbajul ăsta<br />al lunii prin care noi comunicăm neîntrerupt<br />despre care se crede că e o limbă sumeriana<br />dar nu e decât o limba argintie a nopților mele albeioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-52790408643285342132011-11-13T08:35:00.000-08:002011-11-13T09:08:03.913-08:00tăcerea ucideam ajuns prima.<br /> în tine pustiul devenise imaculat.<br />aveam să urc mult până să înțeleg<br />cum stau lucrurile. așa. ca o tăcere pe care să o tai cu lama.<br /><br />îmi amintesc dragostea. de fapt<br />îmi amintesc un dragon.<br />nopțile ard <br />îngustate mult sub aripa solzoasă a iubirii noastre.<br /><br />îmi amintesc că tăcerea ucide<br />până la urmă<br />orice tăcere ucide<br />din neștiință.<br /><br />azi au tăiat gâtlejul dragonului<br />sângele lui a scăldat maidanul<br />flori de oțel au crescut din asfaltul înghețat<br />pământul nu mai respira<br />făcuse stop<br />sau pur și simplu făcuse o pauză între culori.ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-85760894048452213612011-10-09T02:09:00.000-07:002011-10-09T02:26:01.780-07:00nu mă doare nimic. nu-mi este deloc teamănu mă doare nimic. am ajuns aici la margine<br />cu gândul să respir. inutil.<br />oamenii pleacă acasă. au treburi importante.<br />autobuze pline cu navetiști<br />biciclete mari scârțâind încet pe șosea<br />absolut toți oamenii pleacă acasă<br /><br /><br />eu sunt o străină în tine<br /><br />nu-mi este deloc teamă. habar nu am<br />cum începe toamna<br />e un moment pe care îl pierd mereu<br />mă lipesc de pământ și ascult cum vii cum pleci<br />cum întârzii în mine<br />ca un miez<br />ca o sămânță din care să mă nasc<br />cândva<br />când absolut nimeni nu se va mai aștepta.ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-48427224464976448232011-10-08T01:53:00.000-07:002011-10-08T02:07:25.991-07:00dejatoată această moarte de care mă lipesc cu retina<br />tot acest foșnet din care înțeleg numai sfârșitul<br />un sfârșit trist<br />adică FIN<br />scris negru pe fond alb.<br /><br />tristețea blândă și definitivă<br />tristețea care consumă din oasele noastre ca un câine arămiu<br />oboseala fructului copt<br />căderea lui spre arome<br /><br />mă trezesc plângând încet<br />împingând durerea ca pe un invalid<br />ajutând-o să urce trepte în mine<br />până la capătul vagului<br /><br />am auzit că există o singură toamnă<br />nu mai multeioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-77649203700892677482011-09-15T12:57:00.000-07:002011-09-15T13:20:38.809-07:00seMn simplu încarceratclipa înțepenea. devenea tare. avea caracterul unei roci. spărgea și nu se lăsa zdrobită. durea și nu se lăsa dorită. sau cam așa ceva<br /><br />îmi rămăsese gustul de pământ în cerul gurii. gust de pământ în cer și o ploaie tâmpită matinală zornăindu-mi în minte. aveam aceeași vârstă cu M deși între noi generații întregi de orbi molfăiau întunericul. mirosea a mazăre și chiftele. pereții stăteau drepți. drepți.<br /><br />tot ce spun poate fi folosit împotriva mea. tac. zâmbetul lui M se înfige în mine ca un pumnal. tac. ar fi cumplit să-i arăt că mă doare. durerea nu face parte din noi. durerea a cuprins lumea și a încarcerat fibra tare a lupului.<br /><br />la meteo se anunță o toamnă amânată. se anunță o lipsă în anotimpuri. pentru e M nu contează. zidurile se lipesc de trupul lui extrem de subțire contorsionat sub mâinile orbilor.<br /><br />în momentul acesta nu pot să-mi iau libertatea de niciunde. de obicei găsesc un cuvânt o fisură o urmă o lacrimă dar acum totul a încremenit. clipa e înțepenită ca un dumicat în gâtul lui dumnezeu.ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-85604198020413400112011-08-22T00:59:00.000-07:002011-08-24T06:28:52.766-07:00m-am pus cu lumeapot să spun că am creat câteva scene de un dramatism extrem
<br />am alungat teama cântând
<br />am dat din mâini și din picioare
<br />am mușcat am zbierat la anotimpuri
<br />știind că ele îmi fură tinerețea.
<br />totuși am iubit excesiv
<br />toamna.
<br />am sărit peste cadavrele dimineții.
<br />lumea s-a pus cu mine
<br />și eu
<br />eu m-am pus cu ea
<br />pe viață și pe moarte
<br />mai mult pe moarte
<br />mizam pe întuneric
<br />mizam pe orbirea mea
<br />pe orbirea altora
<br />dar acum
<br />totul e vizibil
<br />deodată m-am trezit într-un spectru incandescent
<br />îmi ard ochii în cap
<br />timpul s-a dizolvat și curge sălciu prin arterele mele prea vii
<br />aflate la vedere
<br />
<br />trebuia să aștept
<br />trebuia să las lucrurile să zbiere
<br />trebuia să mă ascund în regnuri vegetale
<br />
<br />lumea se miră.
<br />
<br />lumea se vede în sfârșit
<br />și se miră
<br />de propria ei carne
<br />de propria ei voce
<br />de toamna ei
<br />care e și a mea.
<br />ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0