aici plouă. toarnă cu găleata şi nu am cui să spun. nu e vorba de meteorologie. nici de chimie. s-au sfârşit reacţiile în lanţ. s-au rupt chiar şi o câteva lanţuri. s-au destrămat case străzi strucuri complexe ţesuturi vii. nimic nu mai e structurat. plouă. toarnă cu găleata aici. nu am cui să spun.
poate doar ţie. îţi las un semn mic. o vocală cel mult o silabă nicidecum un cuvânt întreg. ar fi prea mult, în fond nu ne cunosştem. ştim atât de mult unul despre celălalt absolut întâmplător. galaxiile noastre de provenienţă sunt congruente. dar suntem străini. tu la un capăt al lumii răscolind ceaţa eu la celălalt capăt supusă unor legi scrise în codul genetic al plantelor de apartament.
nimic mai mult. o vocală. şi ai să pricepi că plouă şi că nu se mai poate face nimic.
No comments:
Post a Comment