au sosit în zori. nu ne-au spus nimic. ne-au pus să răspundem la două întrebări. amândouă începeau cu de ce. am ştiut din primul moment că la asta nu puteam să răspund.
de-aia
au notat ceva în dosar. ne-au privit şi din spate cum târam pijamalele lungi, halatele albastre ni se lipiseră de trupuri. păream nişte porumbei care înghiţiseră cerul.
apoi au tras o concluzie. eu nu am înţeles mai nimic. cred că nu mă interesa prea mult. afară ploua şi niciun porumbel nu mai ciugulea din norul greu prăbuşit pe acoperiş.
No comments:
Post a Comment