totul

când ţi-am scris toate acestea nu ştiam multe lucruri. credeam că am pierdut totul.
dar nu ştiam că totul poate fi foarte puţin. nu ştiam că mai există ceva dincolo. că aşteaptă viaţa ca un râu în care să mă arunc
şi să alunec peste pietre. ele rămân. eu sunt curgerea poate.

după un timp un poet s-a mutat în mine. aveam grijă ca el să plângă aşa cum fac toţi poeţii când sunt
îi lăsam apusul şi răsăritul. noaptea se transforma în pasăre. mă prefăceam că dorm. el zbura cu mine în gheare. mă lăsa pe vârful unui munte de unde să îl cuprind.

nu am aflat nici acum ce înseamnă. totul e departe şi înalt ca un munte.