azi am aflat că nu moartea ne va despărţi, ci viaţa. e ceva obişnuit. doar că nu ştiu cum să trăiesc mai departe. aşa că dansez.
mi-am cumpărat multe cărţi. mi-a plăcut să stau pe trepte în cărtureşti să citesc. apoi nu le-am pus la loc. le-am luat cu mine. pe tine nu te-am luat cu mine. ai alunecat între rafturi. oamenii trec pe lângă tine. le pare rău. degeaba le explic că nu au de ce. că eşti poet. nimeni nu mă aude. nu ştiu de ce. mă gândesc că o fi iarăşi un vis
ca acela în care te-am visat cu un şirag la gât. la început am crezut că sunt perle. abia apoi am observat că erau lacrimi. prima eram eu. mă rostogolisem amară şi albă pe podea. nu te aplecai nu plângeai cu mine înfigeai acul în lacrima următoare şi o adăugai tot aşa tot albă.
No comments:
Post a Comment