nu, nu mi-e bine

nu. nu mi-e bine. nu. nu am grijă de mine. nu fac decât tâmpenii. am cules melci toată ziua. am cărat pământul dintr-un loc în altul. ziua s-a isterizat a sărit la mine din oglindă. mi-a smuls jugulara. purtam un colier. s-a deşirat. am cules perle şi le-am aşezat peste melci. am adunat pământul şi l-am aşezat peste mine. a venit câinele galben. şi-a îngropat osul în noi. nu am grijă deloc. acum cresc într-o scoică. aici miroase a mare se aude marea afară undeva unde sunt pescăruşi maluri şi cer. e marea înfrântă. vocea ei e vocea mea. nu mi-e bine. vărs. melcii au crescut mari ca nişte câini. îi mângâi şi le dau să-mi mănânce mâinile pentru că seamănă cu nişte frunze. ei nu ştiu nimic. nu înţeleg mâinile de oameni. nu înţeleg ce-i cu toate astea. ronţăie şi mă doare . dacă întrebi îţi spun că nu plâng. lacrimile sunt tăioase. amare şi am orbit pe jumătate data trecută când am plâns. nu am grijă de mine vezi şi tu că sunt incapabilă să mă opresc din toate fiinţele. mă las aşa în voia lor. cel mut pot să-ţi promit o tăcere într-o lebădă.