niciodată nu am fost mai fericită ca acum. vorbim despre moarte
şi tu eşti tot mai viu. îmi spui cum să te omor
când va veni vremea. cum să fac ceva.
eu îţi răspund fără să clipesc. dar mă gândesc cum vom muri noi
amândoi deodată
în acelaşi accident de suflete.
o ciocnire moale ca între doi fluturi albi.
îmi imaginez cum vom zâmbi.
cum nu va plânge nimeni pentru că toţi vor şti
cât e de bine.
şi toată scena asta se desfăşoară lent
în sepia.
No comments:
Post a Comment