storc din sămânţa ploii ceva
ca un zid moale ce se clădeşte în mine
am de apărat ceva
am de păstrat lumea în conserva de piatră
nu te las să ghiceşti ce e dincolo
dar nici nu-ţi iau libertatea să crezi
că alegerea e la îndemâna oricui
ar vrea să o facă
de foarte mult timp
nu am scris aşa
cu fracţia gândului
ascunsă
în spaime
am înţeles că nu-i decât un joc
unul cu bile albe şi negre
destul de simplu
de fapt
trofeul e această uimire
No comments:
Post a Comment