în schimb eu am murit într-un stol. eram unul dintre pescăruşii pierduţi în largul unei mări imaginate de tine. mă izbeam de pereţii verzui. toţi ne izbeam de iluzie ca de un zid.
dimineaţa m-au găsit înnecată. s-au mirat puţin. zâmbeam. eram fără seamăn. era înfricoşător de multă fericire pe chipul meu de pasăre. era prea mult zbor în toată această tragedie. unii-şi făceau cruci cu limba în cerul gurii. alţii se temeau să nu le cadă părul. scuipau în sân.
cred că am ştiut că nu voi muri singură. de când ai plecat cu întreaga lume şi mi-ai lăsat totuşi aripa ta sub pernă. ştiam că se vor aduna zilele şi că voi muri într-un stol.
No comments:
Post a Comment