Sunday, March 18, 2007

ce să facem

să avem locul nostru. braţele tale să ne fie graniţe arămii
de netrecut. să păstrăm liniştea
să păstrăm urletul în plămânii tăi
să păstrăm cântecul

noaptea să ne găsească dansând sub cupola de sticlă.
dintre noi să ţâşnească porumbeii care să invadeze piaţa san marco. să le dăm să ne ciugulească inimile noastre păstrate la vedere
în cornete roşii de 1 euro.
inimile noastre să zboare. porumbeii să fie sătui. restul lumii să ne plângă la zidul plângerii
sau oriunde
cimitirele sunt grădini cu oase. ceea ce-mi aminteşte că tu nu mi-ai adus niciodată flori. în schimb mi-ai dăsruit toate oasele tale
liliachii.

să avem timp. aşa ca acum. tu să trăieşti în mine când mori. eu în tine. într-o după amiază în amsterdam să ne prelungim linia vieţii
tatuîndu-ne în palme un semn mic
o coadă de peşte
care să ne ardă puţin.

să nu ne mai fie teamă. depărtarea e un câine pe lanţ. a-l elibera ar fi jalnic. n-ar şti unde să plece.
să ne rămânem aşa

îmbrăţişaţi

până nu ne mai putem zări. eu să-mi imaginez chipul tău de geamăn. să-l sărut lacomă în toate oglinzile.

No comments: