mă ghemuiesc în iubirea ta definitivă.
ştiu sigur că voi rămâne aici
în multe dimineţi vom sărbători această linişte
cu un zâmbet. în altele vei zâmbi pe dinăuntru
privindu-mă pe ascuns.
nu ştiu niciodată când vii acasă
nu ştiu niciodată când plec
acum râzi
şi râsul tău se împrăştie pe mochetă
îl culeg cu sufletul meu făcut căuş
îl aşez undeva la nord
acolo unde creşte întunericul
dintr-o lighioană.
îţi scriu poemul acesta de dragoste
cu o nouă sete de tine.
şi nimic nu mă poate opri
să mor mâine
înainte cu o clipă de-a afla
că nu exişti.
No comments:
Post a Comment