nu-ţi fie teamă că mă închid în tine pentru un timp. ăştia iarăşi au uitat fereastra deschisă. se vede cum cade o lacrimă pe linoleum. n-o ridică nimeni deşi noi nu prea avem lacrimi. nu se poate plânge aici. femeia de serviciu o va şterge cu mopul. ei nu îi trebuie. femeile de serviciu au lacrimi destule.
nu te poţi obişnui cu absenţa mea. de aceea m-am gândit să trăim unul în altul. aşa nu ne vom certa niciodată. nici măcar nu ne putem vorbi. comunicăm direct prin inimi. şi dacă unul moare celălalt se sfâşeşte pur şi simplu fără nicio explicaţie. e plăcut să ştiu asta.
ar fi o problemă când voi fi întrebată cine sunt. oricum nu ştiam nici până acum. dar pot să dau acelaşi răspuns ca întotdeauna. tu.
No comments:
Post a Comment