de departe nu se văd pacienţii chilugi de la duşuri. nu se văd umbrele lor fugărindu-mi toate simţurile. mă ating puternic de colţurile sfâşiate ale spitalului. faiaţa spartă mă muşcă de spate.
a venit vizitatorul şi a rămas la poartă. câinele galben există. îţi spun.
nu mi se mai încălzesc picioarele. merg fără să ştiu cum. paşii sunt îngheţaţi undeva în memoria ta. spuneai că-i recunoşti întotdeauna când vin. nu când rămân.
primesc totuşi mulţi vizitatori de 1 martie. când ajunge la mine privirea lor se destramă ca un şnur bicolor. le sărut obrajii aş putea să îi muşc. nu i-am vrut mai atât de aproape. nu am vrut să le ştiu mirosul de alcool şi tutun. nu am vrut să am aerul plin de vorbe.
cineva mi-a prins buzele însângerate cu acul de siguranţă. sunt jalnică. sunt un mărţişor mut.
No comments:
Post a Comment