nu ştiu cum am ieşit de acolo. nu ştiu dacă mi-au dat voie să ies sau am ieşit pur şi simplu. zidurile deveniseră sfărîmicioase. cerul devenise deja. îmi apăr plămânii cu palmele. cum pot.
o dată am născut în câmp ca orice femeie.
acum mă simt vinovată de libertate. e jalnică lipsa unui zid în care să mă clădesc. tu ai rămas în urmă. mă bucur fără tine. tu nu mai eşti. nimic din ce ştiam nu mai este. mă naşte închisoarea aceasta. mă naşte spitalul de nebuni. mă naşte luna. şi singurătatea ta ca un zid gestant mă naşte cu întreaga lume. totul e de la început. cu o uimitoare viteză lumina mă rupe în două.
tu eşti doar un suspin. devenim inutili pentru ceea ce vine.
No comments:
Post a Comment