Tuesday, September 18, 2007

poeme

acum nu contează ce gândesc. nu contează. îmi zic ioana din obişnuinţă îmi zic să tac să gândesc şi să tac. oamenii au lofcurile lor. eu cred că sunt rezervate. dar nu. oamenii se aşează la întâmplare undeva rămâne un gol. undeva lipsşte cineva. eu îmi spun ioana din pură obişnuinţă. aş putea fi oricine. acum când nu maă mai leagă nimic de niciun loc poţi să mă iei în braţe să mă crezi copilul tău. tot ce crezi se împlineşte. eu am crezut că sunt ioana şi un timp chiar am fost. cu numele meu multe femei. multe femei care sunt eu. la tine în braţe par un copil. dacă am râde lumea nu ne-ar confunda cu o ciudată madonă.

nu mă opresc din mers. e singurul lucru care mă diferenţiază de morţi. ca oricui, mi-e frică şi mie de moarte. de tot ce ţine de ea. de clipa despărţirii de durere de ireversibil de tine. tu eşti şi în moarte. eşti în toate. nu s-a întâmplat de mult ai greşit se întâmplă mereu. te-ai speriat şi tu. e normal să ne fie teamă de de viaţă. şi de dragoste. sunt definitive. numai numele meu poate fi altul. mă obişnuisrm dar acum îmi spun altfel. nu ştiu cum. puţin angoasant. nu ştiu cum să mă strig. tac. în gândul meu tu eşti o literă. toţii oamenii sunt litere. formez cuvinte cu ele dar nu le privesc. alcătuiesc destine textuale sau aşa ceva. poeme.

No comments: