ies de aici izbită de ziduri. două ziduri înalte ca doi bărbaţi care te lasă gravidă şi pleacă. doi bărbaţi ca două ziduri. trei bărbaţi ca trei ziduri. toţi bărbaţii. ziduri în care se clădesc copiii. copii albi cu desene ciudate pe buze.
îmi las burta să crească. cât o colivie. sunt cât mama. sunt caldă şi nu te las. nu te las.
ai crezut că mor imediat. nu mor. sunt liniştită. aştept să îţi revină vederea. aştept să plângi. aştept să respiri. să ieşi din mama ta din colivia pântecului ei negru. să te expulzez în primul răsărit. eu ca oricare femeie a ta.
glasul meu vorbeşte. eu nu. ştiu că lucrurile par altfel. lângă tine e un punct cardinal necunoscut. mi-am imaginat toate astea. mi-am imaginat că acasă e malul acesta pe care aştept. mi-am iamginat că înoţi până dincolo. sunt liniştită. pescăruşii mor în locul tău. nimic rău nu poate să ni se întâmple. e vară. e toamnă. în fiecare zi este un anotimp.
No comments:
Post a Comment