mâine

nu s-a mai întâmplat nimic. între respirări e linişte. mă strânge o meninghină de suflet. sau de stomac nu-mi dau bine seama. emil îmi spune că nu ştiu încă să mor. că e greu prima oară. că trebuie să ajungi atât de jos încât să nu mai ai nimic de pierdut. apoi începi să numeri clipele şi să te miri că ele există. inspir, expir tot aşa. până mâine.