mersul mi-a rămas în urmă. nu mult. numai câţiva paşi care îl fac să pară un câine. mersul meu pare sclavul meu. eu sunt o nesuferită învingătoare a drumului. stăpâna treceriii spre altceva. îmi ţin singurătatea în frâu. o călăresc fără milă.
vocea mi se pare compusă în grabă. dumnezeu avea un acordeon în loc de pian. destul cât să am şi eu exprimarea asa cum o fi ea. liberă. să se audă. am surzit acum văd mai bine. cântecul e uneori de văzut. de gustat de atins.
mă joc. în faţa blocului au turnat ciment peste iarbă. iarba îmi lipseşte dar încă nu ştiu. voi afla mult timp după ziua aceea în care am plâns pentru că a murit şi era foarte frumos . avea o voinţă de fier. nu ştia că din asta se moare. o singură dată buzele noastre s-au apropiat foarte mult. buzele îi sunt albăstrii. îmi plac. sunt ca nişte panseluţe din parc. e frig. ele sunt plantate acolo pentru un timp foarte scurt. o zi două. nimeni nu ştie ce se întâmplă după o zi două. poate le ia un înger. sau le ia naiba. nu ştiu încă cine ia toate lucrurile şi toate fiinţele.
îmi spui baloane de săpun. miroase a lăcrămioare. a tine. tu cu litera ta înnebunită de neşansă. tu căruia lumea i se pare înaltă. lumea e lungă. e nesfârşit de lungă şi e frântă pe la mijloc. îţi aduc o floare. nu ştiu de ce toamna mă îndeamnă la flori. rup tulpinile. adun buchete imense de flori rotunde colorate. ţi le dăruiesc ţie. eşti la capătul acestor tulpini. am visat că mâncai florile şi râdeai. m-am trezit urlând de durere. m-am trezit rănită cu muşcături adânci în toată fiinţa. petale petale ca în prima zi peste tot. râsul tău sânge carne petale oase bandaje rotule fiare. baloane de săpun. lăcrămioare. lacrimi.
No comments:
Post a Comment