Tuesday, September 11, 2007

acum e mai bine

acum e mai bine. ne-au dat moltoane albastre. dacă nu eşti atent dacă ne priveşti la infinit părem nişte fluturi sau nişte gogoloaşe de cer rostogolite pe linoleumul de la cantină. îmi verific pulsul. uneori e bine să-l ştii acolo cu ritmul acesta rămâi. alteori caut ceva mult mai stabil. un scaun o masă ceva care să ţină. într-o zi mi-am inventat un cancer oarecare. l-am lăsat liber ca pe-un animal. mi-am lăsat trupul să facă ce vrea el să caute o scăpare. nu ţi-am spus, scaunul şi masa erau de fier. şi patul e din fier. tot spitalul e din fier. doar noi fluturii suntem albaştri şi părem din altceva.

în sfârşit am găsit ieşirea. m-am repezit ca o lighioană spre aer. tone de aer. aveam lumi peste lumi peste lumi de aer care mă înghesuiau într-un colţ al plâmânului stâng. ca şi atunci în lift. când am vrut să facem dragoste dar nu aveam loc decât în oglindă.

seara e liberă lumea ca un balcon de la ultimul etaj. seara mă uit în jos. luminile se aprind şi nu se mai sting. arde aerul domesticit în filamente subţiri. îmi văd mama cu alţi ochi. tu dormi. lângă tine doarme cancerul inventat de mine. nu moare nimeni. între timp se aprind şi becurile de la bord. cad. te văd foarte bine. m-ai iertat. pot să cad mai departe.

No comments: