las becul aprins. voi care sunteţi doar nişte păsări negre nu ştiţi. în hol sunt fluturi de noapte. prin hol trec zilele una spre alta.

cămaşa de forţă stă întinsă la soare. s-a oprit toată nebunia din lume. oamenii dorm până la amiază. se întind. mănâncă cireşe.

oul negru aşteaptă şi el. nu ies deocamdată soarele a intrat aici între palmele tale. ai atingerea grea. mă lipesc de ea şi simt că bate ca o inimă de copac.

îmi spun că aşa va fi până la urmă. ne vom îmbrăţişa. ceilalţi vor observa foarte târziu că nu se mai poate face nimic. că ne suntem definitivi.