mă urc pe acoperişul spitalului. aşa înţeleg eu să înving boala asta. recompun noaptea plămânul tău spart. resuscit zborul din fluturele cap de mort. aerul îmi înlocuieşte ochiul. sunt liberă. te ating. patul tău de fier pare acum o câmpie cu flori. tu eşti soarele meu înfrânt. te îmbrăţişez. braţele mele se frâng.
de aici lumea pare o femeie goală dorindu-te numai pe tine.
ne ştim atât de bine. şi morţii noştri se ştiu. îmi arăţi poze vechi. noi iubindu-ne pe acoperişul spitalului. noi închişi în aceeaşi cămaşă de forţă. noi în pielea aspră a destinului.
de aici tu pari o libelulă imensă care devorează dorinţa din privirea mea.
No comments:
Post a Comment