tu eşti. în jur mai sunt câţiva copaci violeţi
şi un saxofon care ţi-ar spune mai bine
că aceste magnolii uriaşe se încred cu totul în noi. înfloresc până la ultima.
e o sărbătoare ciudată. habar nu avem cum de s-a aflat bucuria noastră secretă. ucidem păsări. ele ne lasă nouă tot zborul. ni se pare firesc.
l-am ascultat pe leonard cântând o femeie. trupul i se agăţase de cer. dinţii ei însângerau buza lunii. leonard o iubea desăvârşit şi-i împărţea numele cu noi.
sunt ascunsă în tine. nu mai căuta niciun semn. nu-ţi va spune nimeni nimic despre asta. azi am întrebat şi eu un trecător. eram curioasă. el a zâmbit puţin apoi m-a muşcat.
cred că atunci leonard a spus
"EU SUNT CHIAR LUCRUL-ACELA CE TREBUIE SĂ CÂNTE"
eu spun că
tu eşti.
No comments:
Post a Comment